luni, 14 august 2017

Invitație - Hramul bisericii “Adormirea Maicii Domnului”

Preoţii, Consiliul Parohial, credincioşii Parohiei Biscaria - Simeria, invită pe toţi credincioşii din Simeria şi împrejurimi să participe, la sărbătorirea hramului bisericii  “Adormirea Maicii Domnului”, din Biscaria-Simeria.





Invitaţie la Hram


Grupul Psaltic Tronos Denia Prohodului Adormirii Maicii Domnului

ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Sfântul Nicolae Cabasila - Adormirea Maicii Domnului

OMILIE LA SLĂVITĂ ADORMIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU

SOCOTESC CĂ NIMENI NU TRECE CU VEDEREA că nu este nimic mai greu, decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi e greu să găsesc cuvinte în această zi, când eu gândesc că toţi oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atât de mari, căci nu e cu putinţă să nădăjduim că bietele noastre cuvinte să apropie măreţia realităţilor. Deci nimeni să nu nădăjduiască să ne plece către trufie! — şi, dealtfel, unde ar fi trufia?

Sfântul Grigorie Palama - Adormirea Maicii Domnului

Omilia 37

La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria

1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile pururea Fecioarei şi Maicii Domnului.

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria

După săvîrşirea tuturor tainelor mîntuirii noastre şi după Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata şi Preabinecuvîntata Fecioară Maria, Maica Lui şi Mijlocitoarea mîntuirii noastre, vieţuia în Biserica creştină, care începuse a-şi răspîndi numele prin toată lumea, veselindu-se pentru slava Fiului şi Dumnezeului său. Căci, prin împlinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea încă din zilele vieţii sale avea să fie fericită de toate neamurile; pentru că Iisus Hristos fiind slăvit pretutindeni, era fericită şi Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pămîntul celor vii. Şi s-a apropiat de preacinstita şi preaslăvita ei adormire, fiind plină de zile; deci, dorea ca să iasă din trup şi să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată şi necontenită dumnezeiască dorinţă, ca să vadă preadulcea şi preadorita faţă a Fiului său, Care şade în ceruri de-a dreapta Tatălui. Arzînd către Dînsul mai mult decît serafimii, prin văpaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ochii săi cei preasfinţi. Ea se ruga Domnului cu căldură, ca să o ia şi pe ea la Dînsul din valea aceasta a plîngerii, şi s-o ducă în bucuriile cele de sus şi nesfîrşite.

Descotorosirea de Inocență

Pr. Constantin Necula
Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare despre respectul lui Iisus Hristos pentru fecioria și curăția Maicii Sale. Da, da. Exact antidotul la descotorosirea de inocență la care asistăm de oarecare timp. Nu doar în cultura cotidiană a României, dar pe mine, ca român, mai ales hula împotriva fecioriei din Țara mea mă arde la suflet. Mesajul împotriva familiei, cu orice preț, inclusiv al penibilului logic, face parte din colajul de manipulare prin care familia trebuie înjosită, umilită, aruncată la coșul istoriei. Din dragul utopiilor morale lipsite de morală, construcții ambigue ale unor frustrări nedemne și alimentate de un marketing agresiv, de piață efectivă. Abuz de manipulare. Dinaintea psihozelor gălăgioase se înalță suavitatea plină de transparență a firescului Adormirii Maicii Domnului. Logica luminoasă a iubirii Fiului pentru Mama sa, termeni care, nu-i așa, ne spun experții în nimicuri, nici măcar nu mai există.

O iubim pe Maicuta Domnului !

O iubim, pentru că simţim poate în ea un mod special de a-L vedea pe Cuvântul lui Dumnezeu cel adresat lui Pavel: Puterea Mea se arată în slăbiciune (2 Cor. 12,9). O putem vedea pe această plăpândă fecioară aIsraelului, pe această fată firavă, biruind păcatul în ea însăşi, biruind iadul, biruind totul prin puterea lui Dumnezeu care este în ea. De aceea, în momente precum persecuţiile, când cu adevărat puterea lui Dumnezeu nu se arată în nimic altceva decât în slăbiciune, Sfânta Fecioară se înfăţişează ochilor noştri într-un mod atât de miraculos, atât de puternic. Dacă ea a putut birui lumea şi iadul, înseamnă că avem în ea o cetate întărită, pe cineva care poate mijloci şi mântui, şi reţinem faptul că în ea nu există nici un dezacord faţă de voinţa lui Dumnezeu, că ea este în perfectă armonie cu El prin formula de rugăciune pe care o folosim numai pentru Dumnezeu şi pentru ea: Mântuieşte-ne pe noi. Nu îi spunem: „Roagă-te pentru noi”.
(Din Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, 2006, p. 146)

Despre ridicarea pâinii în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Sfântul Maxim Grecul
Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul Cel Unul Născut, făcându-Se pentru noi om fără de păcat ca să ridice împreună cu Sine firea omenească, pe care făcătorul răului a izgonit-o demult din rai, şi răbdând de bunăvoie răstignirea, moartea şi îngroparea, a înviat şi S-a ridicat iarăşi la slava Lui cea dintâi ca să-L trimită pe Sfântul Duh, Mângâietorul, Ucenicilor şi Apostolilor Săi. Iar după înălţarea Dumnezeu-omului la cer, martorii şi slujitorii Cuvântului au rămas într-o casă, aşa cum spune dumnezeiescul Luca; apoi, după pogorârea Sfântului Duh, nedorind ca, pentru slujirea la mese, să renunţe la propovăduirea cuvântului, au pus pentru acest lucru slujitori.
Iar când propovăduitorii mântuirii se aşezau la masă, pe o ridicătură puneau un suport mic şi pe el o pâine, pe care trebuia să o mănânce Mântuitorul, ca atunci când El era împreună cu ei în trup înainte de patimi. Iar când dumnezeieştii şi Sfinţii Apostoli se ridicau de la masă, cel mai mare şi primul dintre ei, luând în mâini pâinea şi ridicând-o, spunea aşa: „Mare este numele!” Iar ceilalţi ucenici ai Cuvântului răspundeau: „Sfintei Treimi!”.

PENTRU GÂNDURILE CELE DE HULĂ CARE VIN ÎN INIMA OMULUI

ÎNTREBARE1(Dintre ale lui Anastasie Sinaitul, puţin schimbată.)
 1. Oare, de unde se întâmplă de vin şi intră în inima omului, fără de voia şi învoirea lui, nişte gânduri rele, necurate şi hulitoare spre însuşi Domnul Dumnezeu şi spre Preacurata şi pururea Fecioara Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu şi spre sfinţii lui Dumnezeu, în vremea rugăciunii şi în vremea cuminecării cu Sfintele Taine? Pentru care mulţi au căzut întru deznădăjduire, socotindu-se pe sine fără Dumnezeu şi mai răi decât păgânii şi decât dobitoacele cele necuvântătoare, atât de mult, încât de aceea nici creştini nu se mai socoteau a fi şi mulţi de această supărare s-au oprit de la Sfânta Împărtăşire. Unii au vrut ori să sară în apă să se înece, ori într-alt chip să se omoare, socotindu-se că ei nu mai au iertare de păcatul acesta, nici nu mai este nădejde de mântuirea lor, pentru că au hulit pe însuşi Domnul Dumnezeu, aducându-şi aminte şi socotind cuvântul Domnului ce este scris în Sfânta Evanghelie, care zice: tot păcatul şi hula se va ierta oamenilor, iar hula care este asupra Duhului Sfânt nu se va ierta, nici în acest veac, nici în veacul ce va să fie. Deci, de unde vin în inima omului nişte gânduri rele şi spurcate şi hulitoare de Dumnezeu, ca acelea care sunt fără voia omului? Şi în ce chip poate omul să se izbăvească şi să scape de pieirea acelor gânduri pierzătoare de suflet?

Despre Maica Domnului la Părinţii filocalici

În Biserica Ortodoxă, învăţătura despre Maica Domnului ocupă un loc important, deoarece stă în strânsă legătură cu învăţătura despre Iisus Hristos şi despre mântuirea neamului omenesc, despre împăcarea omului cu Tatăl ceresc. Referirile explicite din Filocalie la Maica Domnului sunt puţine la număr şi destul de succinte.
Cu toate acestea, Părinţii filocalici au meditat adânc încă de la început asupra semnificaţiilor ascunse referitoare la Maica Domnului.

Maica Domnului, Maica Bisericii

Evanghelia de la praznicul Adormirii Maicii Domnului, (Lc. 10, 38-42; 11, 27-28)
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură ca să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus răspunzând i-a zis: Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Prăznuirea Adormirii Preasfintei măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria

Sfântul Nicolae Velimirovici
Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea Poruncă, Cinsteşte pre tatăl şi pre mama ta, a arătat cu exemplul vieţii Lui cum trebuie să îşi respecte omul părinţii lui cei trupeşti.
Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind, şi întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Şi-a adus aminte de Maica Lui, şi arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată fiul tău. După aceea, a privit către Ioan şi i-a zis: Iată maica ta. Şi aşa, după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Şi-a dat sufletul Lui pe Cruce.

Cateheză despre Maica Domnului


  1. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ:
– Cultul Bisericii noastre este structurat pe o succesiune ierarhică bine determinată: adorare pentru Prea Sfânta Treime, supra-venerare (= supracinstire) pentru Maica Domnului şi venerare (= cinstire) pentru Sfinţi, Sfânta Cruce, Sfinţii Îngeri şi Sfintele Moaşte;
– Fecioara Maria a fost aleasă, pentru vrednicia ei, de Dumnezeu însuşi pentru a-L naşte pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Această alegere este o dovadă că însuşi Dumnezeu i-a acordat o cinstire fără egal, temei logic şi firesc pentru a o cinsti şi noi, oamenii, în chip deosebit. Din păcate nu toţi creştinii acceptă această logică. De aceea, o cateheză despre Maica Domnului este binevenită, din cel puţin două puncte de vedere: 1. Pentru a evidenţia temeiurile de bază ale cinstirii; 2. Pentru a răspunde atacurilor nedrepte din partea sectarilor. 
  1. ANUNŢAREA TEMEI:

Preasfânta Fecioară Maria

Cât de mult a iubit Dumnezeu lumea şi mai ales pe Adam şi Eva s-a văzut cu claritate imediat după căderea în păcat; Cel ce l-a zidit pe om după chipul Său nu l-a părăsit; chiar dacă acesta, liber fiind, i-a nesocotit porunca.
Încă din clipa căderii, Creatorul a hotărât ridicarea şi mântuirea omului; iar făgăduinţa rostită avea ecou de Evanghelie: „Vrăjmăşie voi pune între tine (şarpe-dia­vol) şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; Acela îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fc. 3, 15). „Acela” nu era altcineva decât Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu Cel născut din veci din Tatăl şi Care la „plinirea vremii” Se va pogorî din slava cerească, va deveni şi Om adevărat, iar prin ascultare desăvârşită, smerenie, jertfă de bunăvoie şi prin Înviere, va deschide din nou porţile Împărăţiei Păcii din care protopărinţii noştri Adam şi Eva au fost alungaţi.

„Bucură-te, Mireasă, Pururea Fecioară…”

Întrebat odată despre Maica Domnului, Cuviosul Paisie răspunde: „Ce să vă spun? Mă puneți într-o situație foarte grea. Ca să vorbească cineva despre Maica Domnului, trebuie să trăiască neîncetat harul părtășiei cu ea” (Despre Rugăciune, vol. VI, Ed. Evanghelismos, 2013, p.79). Ortodoxia mărturisește totdeauna că a venera pe Maica Domnului, ca Născătoare de Dumnezeu, ține de un mod de viață, dăruit de Hristos Domnul. O filiație și o rodire de har. Celor care cer argumente pentru acest mod de iubire între sufletul tău și Maica Celui Care mântuiește sufletul tău nu argumentele le lipsesc, ci Harul și un mod de viață și cordialitate cu darul Vieții. Îndrăznesc să spun că se mulțumesc să simuleze viața, refuzând pe Maica Vieții.
Zilele ce au trecut conștiința mărturisirii Maicii Domnului ca Maică a Bucuriei s-a propus reactualizării conștiinței noastre creștine. Cât din ce lucrăm și trăim în viața de zi cu zi bucură pe Mântuitorul Hristos și pe Maica Sa?

vineri, 4 august 2017

Credinţă şi îndoială

IPS Antonie de Suroj
Credinţa e adesea înţeleasă de oameni ca o capitulare a raţiunii, a inteligenţei. Cu alte cuvinte, credinţa începe în momentul în care nu mai pot gândi creativ, atunci când renunţ la orice încercare de a pricepe raţional pentru că problema e aşa de absurdă, încât singura cale de a o înfrunta e să spun “cred”. Ei bine, acesta poate fi un act de credulitate, un act de laşitate, sau un act preliminar, plin de înţelepciune, care ne învaţă să nu tragem concluzii până nu am înţeles despre ce este vorba. Dar aceasta nu e credinţă aşa cum au înţeles-o marii oameni din toate religiile şi, în mod special, aşa cum o înţelege creştinismul.

PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII

Iată-ne, iubiţi credincioşi, într-o altă Duminică de după Rusalii, îndepărtându-ne cu o săptămână numai de „înmulţirea pâinilor”. Evanghelia de as-tăzi, aceea a „umblării pe ape” sau a izbăvirii din valuri a Sfântului Apostol Petru, se încadrează din punct de vedere al textului Scripturii îndată după Evanghelia de Duminica trecută, îndată deci după înmulţirea pâinilor şi săturarea celor cinci mii de oameni, în acelaşi capitol 14 al Evangheliei de la Matei şi începe cu versetul 23, terminându-se la versetul 34. Să luăm aminte: aşadar, după episodul înmulţirii pâinilor, urmează această Evanghelie:

Corabia – Duminica a IX-a după Rusalii

Evanghelia de la Matei 14,22-34
 1. O primă minune: Iisus umblă pe apă. După prima înmulţire a pâinilor, Mântuitorul a săvârşit alte două mari minuni asupra naturii, despre care ne vorbeşte Evanghelia acestei Duminici. Anume, minunea umblării pe mare şi cea a unei noi potoliri a furtunii pe mare (cf. Mt 8,23-27).