"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

duminică, 23 iunie 2019

Marturisitorii lui Hristos

Sfintenia lui Dumnezeu nu este ceva care se alege si se da numai unora, ci la sfintenia lui Dumnezeu avem acces fiecare. Putem sa devenim fiecare sfinti. Suntem apropiati de sfintenie daca viata noastra este conforma cu randuiala lui Dumnezeu, daca viata noastra implineste poruncile lui Dumnezeu.

Biserica a randuit pentru fiecare Sfant o sarbatoare anume, sarbatoarea trecerii lui spre viata vesnica, sarbatoarea nasterii spre viata cea vesnica. Noi, oamenii, ne serbam ziua nasterii, dar nu stim, de fapt, ca ziua noastra cea mai importanta este ziua botezului nostru, este ziua in care ne-am nascut pentru viata cea noua in Hristos. Ne mai aducem aminte sau retinem ziua in care am fost botezati?

Si iata ca in Duminica dupa Pogorarea Duhului Sfant si dupa Lunea inchinata Sf. Treimi, Biserica ne daruieste Duminica Tuturor Sfintilor. Am putea sa spunem ca se concentreaza in aceasta Duminica rugaciunea Tuturor Sfintilor pentru noi; cu ce scop? Ca sa devenim si noi marturisitori ai lui Hristos. Evanghelia pe care am auzit-o astazi ne atrage atentia ca fiecare dintre noi, care am primit Taina Sf. Botez si ne numim crestini, trebuie sa fim marturisitorii lui Hristos. Prin viata noastra, prin ceea ce facem, trebuie Sa-L marturisim continuu pe Dumnezeu, sa fim marturisitori ai Lui, asa cum au fost modele pentru noi Sfintii. Evanghelia spune: „Cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea Tatalui si Eu il voi marturisi pe el inaintea lui Dumnezeu-Tatal“.

PREDICĂ LA DUMINICA I DUPĂ RUSALII (A TUTUROR SFINŢILOR)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
 
Duminica I după Pogorârea Sfântului Duh, a tuturor Sfinţilor. Din Evanghelia de la Matei, capitolul 10, versetele 32-33; 37-38 şi capitolul 19, verse-tele 27-30, citire:

„Zis-a Domnul: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisivoi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult de-cât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine».
Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: «Iată, noi am lepădat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Ce, oare, va fi no-uă?»

Iar Iisus le-a zis: «Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul Slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi şi surori sau tată sau mamă, sau femei, sau copii sau ţarine, sau case, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi».”

Iată, aşadar, iubiţi credincioşi, în Duminica aceasta, prima după Rusalii, că Cina Domnului, începută prin naşterea Bisericiiîn Duminica ce a trecut, se prelungeşte cuvânt lângă cuvânt, taină lângă taină, până la noi. Pentru că „mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă şi cei de pe urmă vor fi întâi”.

LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR: SĂ URMĂM PILDA VIEŢII LOR

(Mc 10, 28-31).

Duminică prăznuim amintirea tuturor Sfinţilor. Biserica noastră învaţă că trebuie să cinstim amintirea sfinţilor şi trebuie să-i rugăm, ca pe nişte slujitori ai lui Dumnezeu, să mijlocească pentru noi şi cererile noastre. Dar, pe lângă această cinstire ce trebuie să o dăm sfinţilor, Biserica îi pune înaintea noastră şi pentru ca să luăm pildă de viaţă de la ei, să ne îndreptăm viaţa pe urmele lor.

Putem noi să mergem pe calea lor? Da, putem! Şi evanghelia de duminică ne învaţă cum trebuie să mergem pe această cale.

Aşa zice Hristos în Evanghelie: „Şi cel ce nu va lua crucea sa şi să vină după Mine nu este Mie vrednic”. Asta înseamnă că numai o singură cale bună de mergere înainte este în această lume: calea ce duce pe urmele lui Hristos. Aceasta este „calea cea strâmtă”, care duce la Împărăţia lui Dumnezeu; şi această cale este plină de greutăţi, de lupte, de jertfe, de râvnă, de răbdare şi suferinţă pentru Hristos şi sufletul nostru şi de aceea zice Hristos că fiecare trebuie să ne luăm şi purtăm crucea noastră.

Norul de martori – Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC
Evanghelia de la Matei 10,32-35.37-38; 19,27-30
 
1. Toți sfinții. Duhul Sfânt a venit în lume să facă sfinți din toţi cei care-L primesc şi pun în lucrare în viaţa lor darurile şi puterile Sale. De aceea s-a și rânduit sărbătoarea Tuturor Sfinților în prima Duminică după cea a Pogorârii Duhului Sfânt.
 
Pe mulţi sfinţi îi pomenim pe nume, la sărbătorile lor, dar şi în fiecare zi a anului. Calendarul nostru ortodox este plin de nume de sfinţi. Sinaxarul este încă şi mai bogat, căci la fiecare zi ne dă mai multe nume de sfinţi decât cele care încap în calendar. În Vieţile sfinţilor ni se istorisesc multe din faptele acestora, şi mai ales sfârşitul lor bine plăcut lui Dumnezeu. Cu toate acestea, avem conştiinţa că nu toţi sfinţii sunt cunoscuţi. Că nu toate numele sfinţilor au fost reţinute de memoria Bisericii. Iată de ce a socotit Biserica necesară dedicarea unei Duminici din an pomenirii tuturor sfinţilor. Şi anume, aşa cum spuneam, a acestei Duminici, prima după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt.

sâmbătă, 22 iunie 2019

Predică la Duminica întâia după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor

"Zis-a Domnul: Pe cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri, iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor. Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri... Cel ce iubeşte pe tatăsau pe mamă mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiicămai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea să-Mi urmeze Mie, acela nu este vrednic de Mine" (Matei 10,32-38).

Apostolii care au auzit aceste sentinţe, după cum vedeţi categorice şi severe şi, să recunoaştem, greu de înţeles şi de pus în practică, nedumeriţi l-au pus pe Petru să-L întrebe pe Mântuitorul: "Doamne, iată noi am lăsat toate şi ţi-am urmat Ţie. Ce va fi cu noi?" Mântuitorul i-a consolat: "Adevărat vă grăiesc vouă că, la naşterea a doua a făpturii, când Fiul Omului va şedea pe scaunul slavei Sale, atunci şi voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, veţi şedea pe douăsprezece scaune judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel"' (Matei 19, 27-28).

După ce i-a răspuns aceasta lui Petru, a mai adăugat însă ceva şi pentru toţi ceilalţi, un cuvânt care se adresa tuturor oamenilor, nu numai apostolilor: "Şi tot cel ce a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mama, sau soţie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică" (Matei 19, 29) După ce a spus acestea, a făcut o încheiere cam ciudată şi neaşteptată, faţă de speranţele pe care li le dăduse "însă mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă, întâi" (19,30).

PREDICA LA DUMINICA I DUPA RUSALII

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36)

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Dacă duminica Cincizecimii ne-a reamintit faptul că fundamentul Bisericii e dumnezeiesc, adică Biserica e creaţia Prea Sfintei Treimi şi nu a oamenilor şi că nu oamenii o conduc ci ei sunt luminaţi şi învăţaţi de Dumnezeu ce să facă în şi cu Biserica Lui, în duminica de azi ni se subliniază faptul că Biserica nu e formată din persoane  identice ci din oameni foarte diferiţi, pentru că şi Sfinţii Bisericii sunt foarte personali în viaţa şi în modul lor de a vedea relaţia lui Dumnezeu cu oamenii.   
De aceea, Biserica nu poate fi înfiinţată şi desfiinţată după bunul plac al oamenilor, pentru că ea are un punct de plecare, Cincizecimea, dar nu şi un punct de desfiinţare a ei şi chiar dacă, pentru o anumită vreme, oameni păcătoşi şi delăsători ar avea un cuvânt  de spus în Biserică… Biserica, prin Sfinţii ei şi prin cei ce se tem de Dumnezeu se vor întoarce, iar şi iar, la normalitatea ascultării de Dumnezeu.

duminică, 16 iunie 2019

Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii

“Cel ce a gresit dupa botez, vadit lucru, este dezbracat de Hristos, a pierdut imbrcamintea intru El si trebuie ca zi si noapte, cu credinta, cu post si cu lacrimi, sa ceara o noua imbracaminte in haina dreptatii lui Hristos. Hristos nu-i paraseste pe unii ca acestia cu totul, dar ii face sa-si simta goliciunea si-i misca sa se roage cu smerenie ca sa li se intoarca darul infranarii de la pacate. Cel ce nu este imbracat in Hristos nu poate implini poruncile lui. Sa ne rugam dar lui Hristos – singura noastra nadejde – ca sa ne izbaveasca de ranile patimase, sa ne sfinteasca simturile si sa ne invete pocainta si smerirea inimii. Leacul si tamaduitorul firii noastre slabite si bolnavicioase sunt Biserica si Domnul nostru Iisus Hristos.

Duhul lui Dumnezeu traieste in biserica. Dar in noi traieste, oare, Duhul lui Dumnezeu?

Duhul, unit cu trupul, a fost asezat in lumea lui Dumnezeu ca sa fie preot, ca nu numai el sa traiasca in Dumnezeu, ci si pe toate cele materiale sa le aduca prin el insusi la impartasirea de viata dumnezeiasca.

“Cincizecimea praznuim si venirea Duhului (Stihira la Doamne, strigat-am) – o praznuim nu numai ca pe evenimentul prin care s-a intemeiat Biserica lui Dumnezeu, ci si ca pe un dar de la Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi si-l insuseste si care este esential in viata noastra crestina.

Duhul Sfant, pogorandu-Se asupra Apostolilor, nu a ramas numai in ei, ci prin ei, ca prin niste canale, S-a revarsat asupra tuturor credinciosilor, si incepand de atunci traieste si lucreaza in Biserica, renascand la viata duhovniceasca prin Dumnezeiestile Taine, educand si pazind in ea pe fiecare om care devine madular al ei.

ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRITUL: SFÂNTUL DUH

Sfântul Duh domneşte în întreaga lume, le mişcă pe toate si este cel care înrâureşte viata oamenilor, mai ales viaţa duhovnicească.

[…]

Dar să venim acum la subiectul nostru: Sfântul Duh, Care le susţine pe toate.

În secolul XII î.Hr., trăia în Palestina o femeie evlavioasă, care era stearpă (cf. 3 Jud. 13, 3 ş.u.). Într-o zi, i s-a înfăţişat îngerul Domnului şi i-a spus: „Iată, tu, cea stearpă, vei zămisli un fiu!”, dar nu ai voie să bei nici vin, nici alte băuturi ameţitoare, pentru că „copilul din pântecele tău va fi nazireu al lui Dumnezeu”, va fi afierosit lui Dumnezeu încă din pântecele tău.

Monahul Moise Aghioritul - Agonisirea Sfântului Duh

Potrivit Sfântului Filothei Kokkinos, mi­nunatul biograf al Sfântului Grigorie Palama, pe vremea când Sfântul Grigorie era un tânăr monah în Muntele Athos, i s-a arătat Sfân­tul Ioan Teologul şi i-a spus să se roage neîncetat astfel: „Luminează-mi întunericul, luminează-mi întunericul!“.

În binecunoscuta Filocalie există un cuvânt frumos al sfântului Grigorie către Monahia Xeni[a], unde afirmă că întâiul dar care ni se dă în rugăciune prin Sfântul Duh este pacea gândurilor şi liniştirea inimii. Harul Duhului Sfânt îl face pe cel care se roagă, blând, paşnic, liniştit, fără gân­duri demonice, necurate, pătimaşe. Prin Harul Sfântului Duh şi printr-o smerită nevoinţă per­sonală, se domoleşte marea cea mainainte învolburată.

duminică, 9 iunie 2019

Mânia sfântă a ierarhului Nicolae – expresia iubirii sale mistuitoare pentru Hristos

Răspunde adevărului istoric apărarea curajoasă a credinţei ortodoxe de către sfânt în ambientul ostil şi păgân al vremii. Episodul apărării credinţei ortodoxe de către Nicolae în faţa tuturor ierarhilor adunaţi la Sinodul I Ecumenic este bine cunoscut. Mărturia lui Eustratie de Constantinopol în favoarea acestei afirmaţii este importantă. Criticul german Gustav Anrich acceptă aceste informaţii, găsind-o în Vita per Michelem. O informaţie interesantă aflăm la istoricul bizantin Teodor Lectorul, care a citat lista celor 318 părinţi participanţi la Sinodul I ecumenic de la Niceea pe Nicolae de Mira. Cu toate că unii cercetători cred că oraşul Mira era în secolul al IV-lea prea mic pentru a fi sediu episcopal, totuşi această mărturie este de o importanţă deosebită.

Importanţa Sinodului I Ecumenic pentru Misiunea Biserici

Pr. Lect. Univ. Dr. Gheorghe ISTODOR , 
„Importanţa Sinodului I Ecumenic pentru Misiunea Bisericii”,
 Revista Teologica, nr.3/2007, p.

Preliminarii

Începând din secolul al IV-lea, forma cea mai înaltă a sinoadelor va fi cea „sinoadelor ecumenice”, considerate, pe bună dreptate, expresia desăvârşită a autorităţii bisericeşti.

Ele apar în cursul istoriei atunci când primejdia era mai mare, când rătăcirile de credinţă, stricăciunea moravurilor sau dezbinările ameninţau mai mult unitatea şi stabilitatea Bisericii. În astfel de cazuri, Părinţii adunaţi în sinoade ecumenice şi înzestraţi cu competenţă şi autoritate, defineau adevărurile de credinţă pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, judecau asupra învăţăturilor nou apărute în Biserică, aduceau norme pentru disciplina bisericească, revizuiau canoanele anterioare şi exercitau puterea judecătorească în instanţa supremă. Într-un cuvânt, sinoadele ecumenice aveau menirea de a hotărî asupra tuturor problemelor privitoare la esenţa credinţei, la principiile fundamentale ale existenţei şi organizării bisericeşti, fiind totodată şi autorităţile cele mai eficiente pentru păstrarea unităţii Bisericii.

Sfântul Spiridon al Trimitundei la Sinodul I Ecumenic

Cuvintele tale m-au convins, sfinte bătrâne, și minunea mi-a dat certitudinea că ai dreptate. Cred acum. Cred cu toată puterea sufletului meu că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și El, de o ființă cu Tatăl.
 
Puțină carte a învățat sfântul, cum știm. Acest lucru totuși nu l-a împiedicat să vină și să ia parte la Sinodul I Ecumenic pe care l-a convocat Constantin cel Mare în anul 325 d. Hr., ca să se astupe gura lui Arie și să-l caterisească. Acest înfricoșător eretic, după cum știm, învăța că Hristos nu este Dumnezeu, ci creatură și făptură a lui Dumnezeu. Această ereticească învățătură a lui a provocat un adevărat cutremur și a tulburat întreaga Biserică creștină.

duminică, 2 iunie 2019

Minunea şi show-ul

  Lumea de azi, abundă in spectacole. Parcă nimic altceva nu este cautat cu mai multă ardoare decat spectacolul.  Daca cineva are de spus ceva, trebuie neapărat sa-l imbrace in haina strălucitoare a show-ului, altfel va trece neobservat, nimeni nu are timp să asculte un mesaj lipsit de senzaţional. Din păcate mulţi creştini pretuiesc credinţa dupa cat de mult spectacol oferă. Smerenia, credinţa simplă, osteneala, metaniile, rugăciunea nu aduc multumire „consumatorilor” de religie . S-a petrecut undeva o minune? Este pe undeva vreun preot care poate să-ţi spună problemele tale inainte de a te vedea? Sau te dezleagă de orice, fără nici o osteneală din partea ta? Acolo e adevărata credinţă, acolo trebuie sa mergem!

VINDECAREA ORBULUI DIN NAŞTERE

 
Este oarecum surprinzător să găsim această Evanghelie la sfârşitul perioadei pascale, pentru că evenimentul pe care îl istoriseşte se găseşte înaintea Patimilor Mântuitorului. Dar acest lucru e legat de pedagogia liturgică a Biseri­cii din Răsărit: primele trei duminici din pe­rioada pascală se concentrează asupra învie­rii lui Hristos, după cum este firesc, iar următoarele trei duminici se concentrează asu­pra tainei apei(2), pentru a ne pregăti pentru Cincizecime, căci apa este unul dintre semne­le cele mai puternice ale Duhului Sfânt. Vizi­unea occidentală este diferită, mai istorică: această Evanghelie se citeşte la sfârşitul Pos­tului, în miercurea Luminării, în ziua în care ochii catehumenilor se deschideau pentru că li se transmitea solemn Simbolul de Credinţă şi Rugăciunea Domnească (Tatăl Nostru)(3).

duminică, 26 mai 2019

"Apa cea vie" este harul mântuitor care adună popoarele în Biserică

Învăţătura centrală a Sfintei Evanghelii din Duminica a V-a după Sfintele Paşti, numită şi Duminica Femeii Samarinence, este faptul că Mântuitorul Iisus Hristos dăruieşte lumii harul mântuitor, numit "apa cea vie". De asemenea, Evanghelia ne mai descoperă trei adevăruri deosebite cu o semnificaţie profundă pentru viaţa noastră. În primul rând, Mântuitorul Iisus Hristos schimbă mentalităţi ostile în atitudini paşnice. În al doilea rând, schimbă viaţa omului păcătos într-o viaţă duhovnicească nouă. Şi în al treilea rând, cheamă la mântuire pe toţi oamenii, indiferent de religie şi de etnie. Îi cheamă să creadă în El şi să dobândească viaţa veşnică. 
 
Mântuitorul Iisus Hristos, iudeul care nu ocoleşte Samaria, ci intră în dialog cu samarinenii, pentru a le binevesti adevărata credinţă

CONVORBIRE MESIANICĂ LA FÂNTÂNA LUI IACOV

În Duminica a cincea după Paşti, Sfântul Ioan Evanghelistul istoriseş­te convorbirea Mântuitorului cu fe­meia samarineancă la fântâna lui Iacov (In 4, 5-42).

Deşi, în aparenţă, un dialog simplu, el exprimă însă un moment însemnat din activitatea mesianică a Mântui­torului. Acest motiv l-a condus pe Iisus până la fântâna lui Iacov, de lângă Sihar.

În timp ce Sfin­ţii Apostoli se îngri­jeau de cele ale Mar- tei, Mântuitorul S-a aşezat pe marginea fântânii să Se odih­nească. Era normal ca la amiază să vină cineva să scoată apă şi care avea să fie samarineanca. Păs­torul cel Bun căuta oaia rătăcită pentru a o aduce la ca­lea adevărului.

În împlinirea acestui ideal sfânt, Domnul Hristos uneori aşteaptă, iar alteori iese El Însuşi întru întâmpi­narea aceluia care are nevoie de milă şi har izbăvitor.

Cand Iisus de prin Iudeea

1. Cand Iisus de prin Iudeea,
S-a intors in Galilea
  /: Drumul inspre tara Sa,
Prin Samaria trecea :/

2. Prin Sihar cand a trecut
In Samaria S-a oprit
/: Langa drum langa fantana
Pentru un ceas de odihna :/

duminică, 19 mai 2019

PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DUPĂ PAŞTI (A SLĂBĂNOGULUI)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
 
Hristos a înviat!

Iată-ne ajunşi în cea de-a IV-a Duminică după Învierea Domnului şi, deşi lăsăm în spate sărbătoarea cea mare, iată-ne tot în lumina Învierii, întâlnindu-ne astăzi cu Evanghelia de la Ioan 5, 1-15. Îngăduiţi-mi să luăm aminte la text:

 „După aceea, era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numeşte pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era ţinut.
Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.

Predica la Duminica vindecarii slabanogului din Capernaum (Despre rugaciune)

Sfantul Luca al Crimeei
„Povestind despre vindecarea slabanogului, Sfintii Evanghelisti Marcu si Luca spun ca atunci cand l-au adus pe acesta la Domnul, n-au putut sa intre in casa unde Se afla Hristos din cauza multimii poporului. Asa ca s-au urcat pe acoperis, au ridicat acolo patul cu slabanogul, au desfacut acoperisul si l-au coborat in fata Domnului.
Ce eveniment umitor, indraznet, cum nu s-a mai auzit!
Atunci cand desfaceau acoperisul, a cazut lut si praf peste capetele celor ce stateau in casa si peste capul Domnului Hristos. Orice alt om in locul Lui, desigur, s-ar fi revoltat si ar fi raspuns indata oamenilor indrazneti, care l-au umplut de praf. Dar Domnul Iisus Hristos nu le-a spus nici un cuvant de mustrare. In loc de mustrare, El le-a facut o mare binefacere – l-a vindecat pe nefericitul bolnav, spunand ca i se iarta pacatele lui, i-a poruncit sa-si ia patul si sa mearga la casa sa.
Priviti cum au actionat acesti oameni.