"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

luni, 31 decembrie 2012

Gânduri la sfârşit de an


Anul 2012 avea să fie anul în care tinerii rânduiţi de Dumnezeu a-şi îndrepta paşii spre Sf. noastră Biserică şi slujitorii ei au început lucrarea îngerească de a-L lăuda pe Domnul prin cântecele lor, împreună cu cei vechi în zile.
Mai mult a durat până când s-au adunat şi au comunicat. Privindu-i Dumnezaeu
s-a îndurat şi numai gânduri bune El le-a dat iar dumneavoastră, creştinii adevăraţi a-ţi devenit cu mult mai luminaţi, „Cuvântul ortodox” în lume a plecat.
            Analizând acum un an care s-a încheiat, doar lucruri bune noi am constatat, şase copii spre tabăra creştină la Caraiman s-au îndreptat, zeci de copii la cateheze, cu dascălii s-au adunat, concursul pentru Sf. Nicolae l-au gustat şi la final  cu toţi ne-am bucurat, căci premii şi diplome privirile le-au înseninat şi sufletele lor le-au luminat.
            În lume prin Biserică au intrat şi s-au încreştinat 27 de prunci, care s-au Botezat, 15 noi familii s-au întemeiat şi-n Taina Sf. Cununii credinţă şi-au jurat, iar dintre noi spre veşnicie 48 de oameni au plecat.
            Luna decembrie nu s-a dezis nici ea, doi prunci prin apa Sf. Botez s-au încreştinat, Căpuşan Dragoş Ştefan şi Covaci Darius Adrian. În schimb spre Dumnezeu s-au îndreptat alţi patru oameni care ne-au solicitat cu rugăciuni să-i însoţim spre drumul veşniciei: Savel Maria, Endörfer Katarina Costin Rozalia şi Oprean Maria.
            Pentru toate lui Dumnezeu îi mulţumim.

Pr. Gabriel Valeriu Basa

vineri, 28 decembrie 2012

Pruncul Iisus – transfiguratorul suferinţei


G U R I E, prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei şi al Hunedoarei, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Dreptmăritorilor creştini: caldă îmbrăţişare cu prilejul Crăciunului, sfântă binecuvântare pentru a se bucura de Pruncul Hristos, Cel născut în iesle!

Iubiţi credincioşi,

Trăim într-o lume în care adeseori durerea este ignorată; doar omul duhovnicesc devine sensibil la problema durerii; oamenii neduhovniceşti nu au ochi pentru a vedea imensa durere revărsată în lume împrejurul lor; ei nu-i văd nici pe oamenii care suferă; ei defilează prin lume tacticos şi ţanţoşi fără a-şi opri privirea asupra celor care suferă, ca şi când suferinzii nici n-ar exista. În „societatea succesului” de astăzi aproape nimeni nu-şi mai pleacă privirea spre suferinzi. Existenţa lor neagă ideologia dominantă a societăţii: convingerea eronată că poţi fi fericit prin tine însuţi şi contra celorlalţi. Pentru a fi fericit – se consideră – n-ai nevoie de ceilalţi, n-ai nevoie de dragoste: poţi fi fericit etalându-ţi doar reuşitele. N-ai nevoie de comuniune, n-ai nevoie de energia dragostei. Ceilalţi trebuie doar să te admire, iar nu să te iubească. N-ai nevoie de iubirea nimănui pentru a fi împlinit. Această ideologie dominantă în societatea noastră este explicit anti-creştină; ea are nevoie, pentru a se impune, de inimi împietrite. Unor astfel de inimi li se adresează Domnul Hristos în cartea Apocalipsei: „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3,1).

joi, 27 decembrie 2012

Înomenirea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului


„Cercetatu-ne-ai pe noi de sus, Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor; şi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară S-a născut Domnul.” (Luminânda Crăciunului)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Sărbătoarea Naşterii Domnului este început al praznicelor şi maica tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, căci ea e urmată cronologic de toate celelalte sărbători împărăteşti, adică de Bobotează, de Schimbarea la Faţă, de Sfintele Pătimiri, de Învierea Domnului, de Înălţarea la cer şi de Pogorârea Sfântului Duh. Aceste sărbători sunt unite între ele, căci prin ele noi suntem chemaţi să participăm tainic la toate actele vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi să trecem prin tot ceea ce a trecut umanitatea Lui, pentru a deveni, astfel, şi noi fraţi ai Săi şi fii ai Tatălui ceresc. Aşadar, toate sărbătorile vorbesc despre una şi aceeaşi viaţă a Fiului lui Dumnezeu întrupat, iar noi le serbăm separat doar pentru a putea aprofunda fiecare moment al acestei vieţi a lui Hristos. Sfânta Liturghie ne oferă şansa şi unica bucurie de a trăi perpetuu, prin ea, toate aceste evenimente sfinte şi sfinţitoare ale vieţii Mântuitorului. Astfel, în fiecare an, Crăciunul, Paştele, Înălţarea şi Cincizecimea sunt mereu noi, mereu pline de aceeaşi bucurie negrăită, care nu vine de la noi, ci de la Cel care S-a întrupat pentru noi, S-a jertfit pentru noi din iubire şi Care nu încetează a ne cuprinde în iubirea Sa nemărginită, la fiecare Sfântă Liturghie.

miercuri, 26 decembrie 2012

Egoismul produce moartea vieţii spirituale, iubirea şi dărnicia aduc împlinire


„Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S‐a făcut om.” (Crezul ortodox)
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S‐a făcut Om, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoşi şi muritori, iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. „Această mântuire au căutat‐o cu stăruinţă şi au cercetat‐o cu de‐amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10).

duminică, 23 decembrie 2012

Duminica dinaintea Naşterii Mântuitorului


”După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul.” ( Evrei 1: 1-2)           

În înţelepciunea Sa, Dumnezeu a prevăzut dintru început căderea omului. De aceea El a stabilit mai dinainte planul pentru mântuirea oamenilor din robia păcatului şi a morţii. Dumnezeu ştia că omul o dată căzut în prăpastia pierzării nu se va putea ridica singur, prin propriile puteri ci trebuia ajutat de o putere mai presus de el, adică de Dumnezeu. De aceea El a făgăduit primilor oameni un mântuitor încă din clipa căderii lor spunând: ”Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.”(Fac. 3:15)  
                                                                                                                                               Nădejdea venirii unui izbăvitor a fost ca un fir de aur care străbate întreaga istorie a poporului evreu. Aşa se face că în preajma Naşterii Domnului mulţi aşteptau mântuirea în Ierusalim, ca dreptul Simeon, proorociţa Ana şi păstorii care s-au mirat de vestea auzită de la îngeri şi au alergat îndată şi s-au închinat Pruncului de curând născut.        

Cuvant ortodox - Anul I, Nr. 12 , 17 - 24 Decembrie, 2012

duminică, 16 decembrie 2012

Cronică parohială


Intraţi pe calea străduinţelor de a ne abţine de la tot ceea ce poate să ne facă rău, adică pe calea postului, ne străduim să ne pregătim cum se cuvine pentru a reuşi să ne bucurăm cu adevărat în ziua cea mare a Naşterii Domnului.

Sosirea în lume a aceluia care avea să aducă mântuirea lumii, aşteptată cu nerăbdare de generaţii întregi de oameni, aceasta a adus momentul manifestării acelei bucurii de nestăpânit, care s-a făcut cunoscută prin glasul îngerilor şi al oamenilor.

În acest context parohia noastră a demarat, prin repetiţiile făcute de membrii corului bisericii noastre pregătirea pentru a duce cum se cuvine vestea Naşterii lui Iisus prin  concertul de colinzi care se va desfăşura în biserica noastră în data de 23 decembrie, imediat după Sfânta Liturghie.

Cuvant ortodox - Anul I, Nr. 11 , 10 - 16 Decembrie, 2012