"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

duminică, 24 ianuarie 2016

Strigătul orbului din Ierihon

Duminica a XXXI-a după Rusali

                            “Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă!”(Lc. 18/39)

          Aţi recunoscut în cuvintele de mai sus strigătul Orbului din Ierihon, din Evanghelia ce s-a citit la Sfânta Liturghie. În strigătul lui observăm că orbul care nu vedea nimic, L-a văzut, totuşi, şi L-a cunoscut  pe Dumnezeu. El, care nu vedea, “a văzut”  la Iisus ceea ce conaţionalii lui n-au putut să vadă! A cunoscut că avea de-a face cu Dumnezeu. Prin strigătul lui: “Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă”, înţelegem durerea lui; era orb, era bolnav, din cauza aceasta era cerşetor, era strigătul disperării, dar şi al speranţei, al încrederii în Iisus. Spre deosebire de el, care suferea de o orbire fizică – de care poate cu mijloacele moderne de azi s-ar fi vindecat – noi suferim, ar trebui să recunoaştem smerit, de o boală mult mai gravă – aceea a ochilor sufletului – pe care, la fel ca şi orbului, numai Mântuitorul ne-o poate vindeca.
          În strigătul lui parcă auzim strigarea noastră: “Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă”, ajută-mă să mă însănătoşesc că sunt bolnav! sau : Vindecă Iisuse pe soţia, pe soţul, tata, mama, copilul, fratele… sau n-am de lucru, ajută-mă să-mi găsesc..., am rate la bancă, am datorii, ajută-mă să mă căsătoresc, să văd mai bine rostul vieţii mele pe pământ, că uneori parcă sunt orb…
          În rezumat, “Miluieşte-mă, mântuieşte-mă!” sunt strigăte pe care deseori le rostim privind spre cer cu problemele, cu nevoile şi durerile noastre.
          Dar pentru a auzi ca orbul Bartimeu, (numele ni-l spune Sf. Ev. Marcu) răspunsul: “Vezi, credinţa ta te-a mântuit” trebuie să avem credinţa lui puternică în Dumnezeu, entuziasmul şi perseverenţa lui în credinţă, în pofida piedicilor şi să-L urmăm pe Hristos, căci el: “îndată a văzut şi mergea după El slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu “ (Lc. 18/39).

Pr. Crișan Traian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!