"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

luni, 18 februarie 2013

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( V )

Nu încerca să pătrunzi în Sfânta Scriptură cu dinţii înţelegerii de lapte! 

Dacă unui copil, care suge la pieptul mamei lui, i-aş da să mănânce carne, îl hrănesc sau îl omor? Îl omor. De ce? Pentru că are dinţi de lapte, moi sau nu are deloc. Aşa păţeşte cel ce se avântă în Sfânta Scriptură cu dinţii înţelegerii de lapte 

La un copil de clasa întâi, dacă i s-ar preda un lucru de academie, ce ştie acela? El de-abia învaţă câteva cuvinte: uşă, ac, rac şi cutare. De-abia învaţă cum să facă un cârlig, să scrie litera a, b, c, şi dacă-i spui lucruri mari, nu înţelege nimic. Aşa şi în Sfânta Scriptură. Dacă mă apuc să spun lucruri adânci din Sfânta Scriptură, ori adormiţi cu toţii, ori plecaţi. Vă plictisesc, pentru că vă dau hrană prea tare.
Nu auziţi ce spune Apostolul Pavel? „Cât aţi fost prunci în Domnul nostru Iisus Hristos, v-am hrănit cu laptele cel cuvântător al Evangheliei, că nu eraţi în stare să mâncaţi hrană vârtoasă“. Aşa se întâmplă în Scriptură. Sunt cuvinte tari şi hrană tare în Scriptură, pentru cei desăvârşiţi. Dacă unui copil, care suge la pieptul mamei lui, i-aş da să mănânce carne, îl hrănesc sau îl omor? Îl omor. De ce? Pentru că are dinţi de lapte, moi sau nu are deloc. Aşa păţeşte cel ce se avântă în Sfânta Scriptură cu dinţii înţelegerii de lapte. De aceea, spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu spargeţi oasele Scripturii, având dinţii înţelegerii voastre de lapte, ca să nu pieriţi“. 

Deci Sfânta Scriptură este aşa cum ai merge mata pe o câmpie şi găseşti o fântână cu ciutură. Şi când eşti însetat, doar n-o să bei toată fântâna. Din fântână scoţi apă cu ciutura, din ciutură pui în căldare, din căldare în cană, şi din cană pui în pahar. Din pahar bei cât îţi trebuie şi fântâna rămâne curată, şi tu ţi-ai potolit setea. 

Aşa să faci şi cu citirea Sfintei Scripturi. De aici s-au făcut sectele. S-au băgat în Sfânta Scriptură după capul lor. Sfânta Scriptură este foarte adâncă şi cine o citeşte fără tălmaci, fără să ştie cum o explică Sfinţii Părinţi, se prăpădeşte. Dar nu-i de vină Sfânta Scriptură - căci apa e Cuvântul lui Dumnezeu -, e de vină omul care se bagă în Sfânta Scriptură nepregătit şi fără să înţeleagă lucrurile.
Nu vă luaţi după sectari, care răstălmăcesc Scriptura, că vă prăpădiţi. Auzi ce spune Sfântul Apostol Pavel: în toate epistolele sale, în care „sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi celelate Scripturi, spre a lor pierzare“.

Vă dau un exemplu: „Ridicat-ai la mare caii Tăi, tulburând ape multe“. Tu acolo vezi că este vorba de mare, şi de cai, şi de ape. Când colo, marea-i toată lumea, caii sunt apostolii care au alergat să predice în toată lumea cuvântul lui Dumnezeu, apele multe sunt toate popoarele păgâne, care au fost tulburate de predicarea Evangheliei şi de dărâmarea capiştilor idoleşti. Iată cum se citeşte în Sfânta Scriptură şi cum înţelegem noi.

Nu poate un copil mic să ştie cele prea înalte. Aşa şi omul simplu, de la ţară. Te duci şi-i arăţi acolo: „Nu te închina la icoane, că sunt chipuri cioplite!“. Dar ce legătură are idolul cu sfintele icoane? La porunca a doua din Decalog zice: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer sus, pe pământ jos, în apă şi sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti“. Aici de idoli vorbeşte, dar dă câteva file mai înainte, la Facere şi la Ieşire, şi-ţi spune acolo: „Şi a spus Dumnezeu lui Moise să facă cortul mărturiei cioplit din lemn de salcâm... “. Uite, acolo, în Decalog, spune Dumnezeu să nu-ţi faci chip cioplit şi dincoace spune să-ţi faci chip cioplit. „Vei face doi heruvimi de măslin, de şase coţi înălţime... “. Icoane, nu? Şi un sectar te duce pe tine, care nu ştii, şi-ţi arată numai acolo, dar dincoace nu-ţi mai arată. Şi tot Dumnezeu a spus să facă icoane. Nu-i prost sectarul, să-ţi arate arma împotriva lui!


Deci, să nu daţi crezare cuvintelor sectarilor, cum zice şi Sfântul Ioan Evanghelistul: „Fiilor, nu daţi crezare oricărui duh. Cercetaţi, că nu toate duhurile sunt de la Dumnezeu“. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3)

 05 August 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!