"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Îndemn la pocăinţă

Duminica a 32 –a după Rusalii 
(Luca 19: 1-10)
În călătoria Sa spre Ierusalim, Domnul ajunge în Ierihon, „cetatea palmierilor”. Aici era urmat de ucenici şi de popor, ca de obicei.               
În Ierihon trăia un om bogat cu numele Zaheu, mai mare peste vameşi, plin nu numai de bogăţii materiale ci şi de păcate şi fapte reprobabile.                                               
Zaheu, auzind că marele profet din Nazaret trece spre Ierusalim, îşi simte sufletul cuprins de dorul de a vedea pe Iisus, dar fiind mic de statură şi mulţimile îl acopereau a găsit o metodă originală de a-l vedea: s-a urcat într-un pom şi de acolo putea să-l privească în linişte pe Hristos.  

Ajungând în dreptul lui Zaheu, Domnul, cunoscătorul inimilor, se opreşte şi îi spune: „Zahee, grăbeşte-te şi te coboară, că astăzi, trebuie să rămân în casa ta” ( Lc. 19, 5). Zaheu îl primeşte cu bucurie în casa lui şi îl ospătează pe Domnul. În faţa Domnului Iisus, Zaheu face o sinceră mărturisire: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Lc. 19, 8). 
Domnul Iisus Hristos, mulţumit de mărturisirea sinceră a lui Zaheu, spune în faţa tuturor „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”(Lc. 19, 9).                                      
De atunci, Domnul străbate necontenit cărările pământului, şi-L întâlnim, fiecare din noi, dar cât de puţini sunt acei ce doresc să vadă de aproape pe Dumnezeiescul Învăţător şi îşi dau toată silinţa să câştige loc prielnic în împlinirea acestui dor.
Deşi tot mai puţini, urmaşii lui Zaheu străbat veacurile din timpul vechiului Ierihon până în zilele de azi. Sublimul profet din Nazaret trece continuu pe drumurile vieţii noastre. Faima lui nu poate s-o acopere nimeni cu nimic în zarva lumii de azi. El este acelaşi, bucuros de tovărăşia celor simpli, sinceri şi grabnici să-i ofere inima şi bogăţia pentru El şi fraţii Lui, săraci, entuziaşti şi însetaţi de marile dreptăţi ce vor să vină.                        
Pentru o clipă de iubire şi de devotament, noul Zaheu, a primit darul stăruinţei, al prefacerii sufleţeşti şi al cetăţeniei cereşti.                                            
Sfântul Clement Romanul relatează că, ulterior, Zaheu a devenit însoţitorul Sfântului Apostol Petru şi, împreună cu întâiul dintre apostoli, a propovăduit la Roma, unde şi-a primit mucenicescul sfârşit pentru Hristos, în timpul lui Nero.          
Mântuitorul călătoreşte veşnic printre noi şi moştenirea lui Zaheu nu se stinge niciodată.                           
 Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Zaheu, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos : Mântuieşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea Apostolulului Tău, ca un milostiv. (Condac, glasul al 4-lea)

 Părintele Tomotaș Laurean 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!