"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

vineri, 20 mai 2016

Rugăciunea de vineri


Doamne Iisuse Hristoase, dulcele Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta întru această zi a răstignirii Tale, întru care ai pătimit și ai luat moarte pentru păcatele noastre pe cruce, că eu sunt cel ce te-am răstignit prin păcatele mele cele multe și prin fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea mă rog bunătății Tale celei nespuse, să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rane și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc prin darul Tău să rabd și eu asemenea pentru dragostea Ta, precum Tu, cel milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă întru aceata pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut, când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Întărește-mă drept aceea, Doamne, să ridic cu bucurie de astăzi înainte crucea Ta cu mare pocăință.
Și pentru urâciunea cugetelor și voințelor mele celor rele sădește în inima mea întristarea morții Tale, să o simt, precum o a simțit iubita Ta Maică, învățăceii Tăi și femeile purtătoare de mir, ce stau lângă crucea Ta, și îmi luminează simțirile mele sufletești, pentru ca să se miște și să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut zidirile cele neînsuflețite, când s-au mișcat la răstignirea Ta, și mai vârtos cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și Ți s-a plecat, de l-ai așezat în rai. Dă-mi, Doamne, și mie tâlharului celui rău darul Tău, precum ai dat atuncea aceluia, și-mi iartă păcatele pentru sfintele Tale Patimi și mă pune cu bună întoarcere și pocăință, împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce-mi ești. Asemenea fă și la toți creștinii vii și morți, precum Ție Ți se roagă în toate zilele sfânta Ta Biserică, și le lasă lor păcatele și-i învrednicește pe ei împărăției Tale, pentru ca să vadă lumina Ta și să Te mărească. Mă închin crucii Tale, Hristoase, și zic către dânsa pentru dragostea Ta: „Bucură-Te, cinstită cruce a lui Hristos, că tu ai mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus pironit; bucură-te, pom binecuvântat, pentru că ai ținut rodul vieții ce ne-a izbăvit din moartea păcatului; bucură-te, drugul cel tare ce ai sfărâmat ușile iadului, bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis ușa raiului; să mă bucur și eu pentru că văd pe vrăjmașii tăi surpați pe jos și pe prietenii tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii tăi biruiți de povara ta și pe creștinii ce ți se închină, înarmați cu puterea ta.” 

O, răstignitul meu, Hristoase, cît ai pătimit pentru noi! O, câte rane ai răbdat pentru păcatele noastre pentru ca să ne dai încă pilda adevăratei răbdări! Drept aceea, cum pot să fug de cruce, văzând pe Dumnezeul meu ridicat pe ea, să-mi pară greu de cazne văzând pe Stăpânul meu că le iubește și le cere și le socotește sieși de mare mărire? Rușine-mi este cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrăjmașii: trupul sau gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia și bolile ce-mi vin din depărtarea lui Dumezeu de la mine pentru păcatele mele. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca să mă apropiu de El mai mult și pentru ca să-L măresc, și mă pedepsește în această viață pentru binele meu, și pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăția Lui, și de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelele, ispitele și durerile mele, numai să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumita și binecuvântarea la câte patimi mi s-ar întâmpla; pentru că știu că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneț, rău de nu mă vei preface, pierdut de nu mă vei cerca, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere, și cu darul Sfintei Tale cruci, căreia mă închin și o măresc acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


din Carte de rugăciuni, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1976

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!