"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

joi, 13 februarie 2014

Catehism creștin ortodox ( 28 )

63. Care sunt condiţiile sau semnele adevăratei Tradiţii? 
Iată cum lămureşte Vincenţiu de Lerin aceste semne: «În Biserică Universală trebuie mare grijă, că acel lucru să-l ţinem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna» de toţi... Lucrul acesta va fi aşa, dacă urmăm universalitatea, vechimea şi consensul. Vom urma universalitatea în chipul acesta, anume, dacă mărturisim că singura această credinţă este adevărată, pe care întreagă Biserica o mărturiseşte pe pământ. Vom urma vechimea dacă nu ne depărtăm deloc de acele înţelesuri, pe care se ştie că le-au practicat sfinţii înaintaşi şi Părinţii noştri. Vom urma şi consensul, dacă chiar în vechime, ţinem definiţiile şi părerile tuturor sau aproape ale tuturor preoţilor şi învăţătorilor deopotrivă. Tradiţia trebuie să vină de la Apostoli. Aşa înţelegem vechimea ei. Ea trebuie să fi fost totdeauna şi pretutindeni în Biserică, fără schimbare.


 64. Prin ce mijloace statorniceşte Biserica adevărurile de credinţă dezvoltate de-a lungul Tradiţiei ?
 Biserica statorniceşte aceste adevăruri prin hotărările (canoanele) Sinoadelor ecumenice şi prin Cărţile simbolice. Definiţiile date de Sinoadele ecumenice ies dintr-un material bogat frământat de Tradiţie, zeci sau sute de ani, până în momentul când Biserică, prin împuterniciţii ei oficiali, desprinde cu ajutorul Duhului Sfânt, adevărul din dezbateri, ca aurul în cuptor, şi-l înfăţişează în definiţii sau formule care devin obligătorii pentru toţi credincioşii. Pentru Biserica Ortodoxă sunt obligătorii definiţiile celor şapte Sinoade ecumenice: I la Niceea (325), II la Constantinopol (381), III la Efes (431), IV la Calcedon (451), V la Constantinopol (553), VI la Constantinopol (Trulan: 681), VII la Niceea (787). 
Cărţile simbolice sau Mărturisirile de credinţă au apărut în Biserică Ortodoxă din cauză întreruperii Sinoadelor ecumenice de la 787 incoace. Mărturisirile de credinţă lămuresc întrebările noi care s-au ivit în viaţa Bisericii şi le desleagă cu ajutorul Sfintei Scripturi şi al hotărârilor Sinoadelor ecumenice sau locale, în duhul celei mai curate Tradiţii.
 Asemenea Mărturisiri de credinţă sunt: aceea a Mitropolitului Petru Movilă, numită «Mărturisirea Ortodoxă», închegată şi formulată definitiv la Sinodul de la Iaşi (1642); «Mărturisirea Patriarhului Dosoftei», care se numeşte şi «Pavăza Ortodoxiei» şi care e tot una cu «Mărturisirea Patriarhilor Ortodocşi»; ea e, de fapt, lucrarea Sinodului de la Ierusalim din 1672; «Mărturisirea lui Mitrofan Critopulos» şi altele . Pentru împortanţa, răsunetul şi neîntrerupta ei actualitate fată de papalitate, merită să fie trecută în rândul Mărturisirilor de Credinţă şi «Enciclica Patriarhilor Ortodocşi» de la 1848 .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!