"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

vineri, 14 martie 2014

Catehism creștin ortodox ( 55 )

143. Cum au fost ridicaţi oamenii la această credinţă într-un singur Dumnezeu, care are însă un Fiu ?
 În credinţa într-un singur Dumnezeu a fost crescut cu grija poporul Evreu, ca prin el să se sădească, cu vremea, această credinţă şi la celelalte popoare. Încet, ca să nu i se pri-mejduiască credinţa într-un singur Dumnezeu, i s-a tălmăcit apoi poporului Evreu, prin Prooroci, ca Dumnezeu cel Unul are un Fiu, care va veni să mântuiască lumea şi un Duh Sfânt. 
La facere, Dumnezeu grăieşte către celelalte persoane dumnezeieşti: «Să facem om după chipul nostru şi asemănare», adăugând îndată; «Şi a făcut Dumnezeu pre om, după chipul lui Dumnezeu la făcut pre dânsul» (Facerea 1:26-27), ca să arate ca cele trei persoane sunt o singură fiinţă dumnezeiască. Tot acelaşi înţeles îl are şi arătarea lui Dumnezeu la stejarul lui Mamvri, în chipul celor trei călători (Facerea 18:2). 

David cunoaşte apoi lămurit că Dumnezeu are un Fiu, când vede pe Domnul (Dumnezeu Tatăl) zicând Domnului Său (lui Dumnezeu Fiul): «Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale» (Psalm 59:1- 2), sau când aude pe Dumnezeu Tatăl zicând către Dumnezeu Fiul: «Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi te-am născut. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile mostenirea Ta şi biruinţa Ta mărginile pământului» (Psalm 2:5-6). 
 Prin înrâurirea Evreilor, care de la robia babilonică erau împrăştiaţi printre toate popoarele şi prin călăuzirea tainică a Cuvântului lui Dumnezeu, s-au ridicat apoi şi din celelalte neamuri, mulţi filozofi, la ideia că există un singur Dumnezeu şi că, Cuvântul sau Raţiunea Lui lucrează în lume, cu deosebire în mintea oamenilor luminaţi. Astfel, aproape de venirea Mântuitorului, lumea se află în starea ciudată, ca pe de o parte, cu mintea, se ridicase la ideea unui singur Dumnezeu atotputernic şi plin de iubire faţă de oameni, care avea să trimită pe cineva de la Sine, pentru mântuirea lumii, iar pe de alta, cu viaţa, se afla în cea mai mare decădere şi neputinţă morală. Starea aceasta îi făcea pe oameni să aştepte mântuirea de la Dumnezeu şi când a venit Mântuitorul le-a ajutat să-L poată primi pe El şi învăţătura Lui despre Dumnezeu. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!