"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

sâmbătă, 15 martie 2014

O, ce frumoasă eşti iubito, Biserică, Mireasa mea

O, ce frumoasă eşti iubito, Biserică, Mireasa mea,
Ce minunate sunt acele podoabe ce te fac aşa,
O, ce frumoasă ţi-e credinţa primită-n cugetul smerit,
Curată, sinceră, adâncă, statornică pân' la sfârşit!

O, ce frumoasă ţi-e nădejdea ce nu s-a clătinat nicicând,
Prin orişice-ncercări aceeaşi, trăire şi-ndrăzneal-având.
Ce îngerească ţi-e iubirea, ce lângă Mine te-a ţinut,
În dulcea, negrăit şi dulcea unire de la început!

Ce sfântă ţi-e curăţia din dulcii limpezi ochi tăi,
Ce n-au privit nicicând pe nimeni, căzuţi, dispreţuiţi şi răi.
Ce mişcătoare umilinţa asemeni crinului rănit,
Ce-şi dăruie mai mult mireasma cu cât e şi mai mulr zdrobit!

Ce îndelungă ţi-e răbdarea ce te-a-nvăţat să lupţi, şi blând
Iertând să suferi pân'la moarte, şi să nădăjduieşti crezând.
Ce înduioşetoare-i mila ce te-a plecat spre cel lovit,
Să mângâi, să ajuţi, să dărui nemustrător, tăcut, simţit!

Ce-mbelşugat şi dulce-i rodul, cu-atâtea lacrimi semănat,
Altarul miilor de jertfe, ce strălucit e necurmat.
Ce fericit e-mpodobită, în totul, tot, făptura ta,
O, ce frumoasă, ce frumoasă eşti tu pe veci, Mireasa Mea!

de Traian Dorz

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!