"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

marți, 29 aprilie 2014

Rugăciuni pe malul lacului


Sunt oare zile din vremi trecute, o, omule, la care tu ai vrea să te întorci? Ele toate te-auademenit precum mătasea și-acum îți stau departe, în urmă, precum o pânză de paianjen. Ca o miere te-au întâmpinat, ca o duhoare și-au luat rămas bun de la tine. Toate au fost cu totul pline de iluzii și păcat.

Vezi cum toate ochiurile de apă de la lumina lunii se aseamănă oglinzilor și cum toate zilele ce-au fost luminate de nestatornicia ta se aseamănă oglinzilor? Dar când tu pășeai dintr-o zi în alta, oglinzile mincinoase se crăpau ca pojghița de gheață, iar tu treceai prin apă și noroi.

Poate o zi care are o dimineață și o seară ca ușile casei să fie oare o zi?

luni, 28 aprilie 2014

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (62) - Introducere la Epistola Întâi către Tesaloniceni

În epoca apostolică, oraşul Tesalonic (Salonicul de mai târziu) era capitala provinciei romane proconsulare Macedonia şi număra aproape 10.00 de locuitori, în majoritate greci şi romani, dar printre care se aflau şi aproximativ 20.00 de evrei, a căror sinagogă, mare şi impozantă, părea să fie centrul cultic al tuturor Iudeilor din regiune. Port la Marea Egee, el era situat şi pe celebra Via Egnatia, drumul care, conjugat prin transbordare peste Adriatica cu Via Appia, lega Roma cu Bizanţul, Niceea, Ancyra (Ankara de astăzi) şi cu întregul Orient cunoscut pe atunci. E uşor de imaginat interesul strategic cu care Apostolul Pavel s-a oprit asupră-i, dat fiind că unul din principalii factori de răspândire a creştinismului era şi admirabilul sistem de comunicaţii, atât pe mare cât şi pe uscat, al imperiului roman.

Oglinda de la Iacob 1,23


În Epistola lui Iacob se află o oglindă. O cunoaște-ți? Iat-o:
“Căci dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-L împlinește cu fapta, seamană cu un om care își privește fața într-o oglindă; și, după ce s-a privit, pleacă și uită cum era”     (Iacob 1,23)
Fiecare dintre noi să ne uităm la oglinda aceasta! Căci, oricât am fi înaintați în lucrurile mânturii sufletești, tot mai avem destule “pete” care ni se arată prin “oglinda” de mai sus.
Întrebarea este însă: căutăm noi să ne spălăm, dupa ce ne-am văzut în oglinda aceasta, ori rămânem numai cu privitul?

marți, 22 aprilie 2014

Invitație la film - Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Judecata florilor

Pr. Dr. ILARION V. FELEA




Bineînţeles că în opera de îmbunătăţire morală şi spirituală, care e cea mai dificilă şi mai importantă dintre toate, joacă un rol hotărîtor libertatea şi răspunderea omului. Trebue să ştim că în faţa lui Dumnezeu, noi oamenii trăim sub „legea slobozeniei", sau în termeni mai noui, sub regimul libertăţii de conştiinţă. Dumnezeu ne-a creat şi ne-a lăsat să trăim făpturi libere, pentrucă fără libertate nu este nici fericire, nici bine nici rău, nici răsplată nici pedeapsă, nici iad. Viaţa fericită, atât pe pământ cât şi dincolo de moarte, nu poate să existe fără de libertate. Şi lucrul acesta este uşor de înţeles. Noi în viaţă atâta mulţumire simţim, câtă libertate avem. Cât muncim, cât creiem, cât trăim în libertate, atâta bucurie şi atâta merit avem.

Transfigurarea din adâncuri

Olivier CLÉMENT
din Revista „Teologie și Viață” 
Nr. 1-6, ianuarie-iunie 2004

Brutalitatea pătimirii. Joc al puterii, al soldaților și deopotrivă al mulțimii. Iisus nu mai era decât un obiect – de deriziune sau de sadism? Și deodată Ioan ni-L revelează în măreția Sa, Arhiereu Care poruncește propriul Său sacrificiu, împlinind lucid, de bunăvoie, mântuirea oamenilor după voia Tatălui. 
Nu trebuia un sacrificiu uman, divino-uman, așa cum o teologie rătăcită a putut să lase să se înțeleagă, pentru a satisface dreptatea divină, pentru a îmblânzi mânia aprigă a lui Dumnezeu și de a-L face pe Acesta favorabil umanității? 
Sacrificiul lui Iisus e un sacrificiu de sfințire, un sacrificiu de reintegrare: Iisus aduce la Tatăl oaia cea rătăcită, pe fiecare și pe toți, toată umanitatea, tot universul. El le aduce din profunzimile morții și ale iadului, din acele tenebre care nu voiau să primească lumina, acea lumină care se revarsă irezistibil. 
Răstignirea este nivelul cel mai jos al „pogorârii” Cuvântului întrupat. Dar Ioan, când se referă la aceasta, spune „înălțare”, căci fundamentul însuși al „pogorârii” este „înălțarea”. Aflaţi mai multe »

luni, 21 aprilie 2014

ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ÎNTĂRIREA MARTIRILOR

† DANIEL 
prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei 
şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Bucureştilor
Har, milă şi pace de la Hristos-Domnul nostru,
iar de la noi părinteşti binecuvântări
„Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte!”
(Filipeni 4, 13)

Hristos a înviat!
 Aflaţi mai multe »

duminică, 20 aprilie 2014

Sfânta Liturghie a Învierii - Parohia ortodoxã Simeria Biscaria

Membrii Sfântului Sinod - Pastorale de Sfintele Paşti 2014

ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ÎNTĂRIREA MARTIRILOR
† DANIEL prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt ortodox - Anul II, Nr. 30 (82), 14-20 aprilie 2014


Din mormântu-ntunecat

Invierea lui Hristos si chemarea noastra la Cina Imparatiei

‡ LAURENŢIU 

DIN MILA LUI DUMNEZEU, 
ARHIEPISCOPUL 
SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI 

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept credincioşilor creştini, har, mila şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!


„…intraţi toţi în bucuria Domnului nostru... Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii…” (Din Cuvântul de învăţătura în Sfânta şi Marea Duminica a Sfintelor Paşti, al Sfântului Ioan Gura de Aur)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Bucuria tainică a celei mai mari sărbători creştine, Învierea Domnului, este descrisă de Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cuvântul său de învăţătură, ca fiind bucuria unui ospăţ ceresc la care Hristos ne cheamă pe toţi să luăm parte, indiferent de cât am lucrat sau de ora la care am venit, indiferent de poziţia noastră socială pe care o avem, pentru că Stăpânul este darnic, şi El „primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi;… faptele le primeşte, şi gândul îl ţine în seamă; şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă...”[1] Aflaţi mai multe »

sâmbătă, 19 aprilie 2014

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE ÎN PERIOADA SFINTELOR PAȘTI

DUMINICĂ
Ora 0.00 - Slujba Învierii, Utrenia,  Sfânta Liturghie
Ora 10.30 - A doua Înviere ( Vecernia)

LUNI
Ora 8.30 - Utrenia
Ora 10.00 - Sfânta Liturghie
Ora 18.00- Vecernia

MARȚI
Ora 8.30 - Utrenia
Ora 10.00 - Sfânta Liturghie
Ora 18.00 - Vecernia

MIERCURI - Sfântul Gheorghe
Ora 8.30 - Utrenia
Ora 10.00 - Sfânta Liturghie
Ora 18.00 - Vecernia

VINERI - Izvorul Tămăduirii
Ora 8.30 - Utrenia
Ora 10.00 - Sfânta Liturghie

Confirmări tanatologice ale învierii noastre

† G U R I E, 
prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei şi al Hunedoarei,Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Dreptmăritorilor creştini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei, cu prilejul Sfintei Zile a Învierii!

„Dacă nu vor asculta de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă va învia cineva din morţi!” (Luca 16, 31)

Iubiţi credincioşi,

Învierea din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos ne încălzeşte inimile nouă, celor credincioşi, pentru că simţim că noi înşine vom învia din morţi şi vom trăi veşnic, alături de toţi cei dragi, în lumea de dincolo. „Cât este de sfântă, cu adevărat, şi cu totul prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare fiind a Zilei celei Purtătoare de lumină, a învierii tuturor, noapte în care Lumina cea fără de ani, din mormânt, cu trupul tuturor a strălucit!” (Stihira a 4-a a Cântării a 7-a din Canon).

vineri, 18 aprilie 2014

Plângerea deasupra Epitafului

Sfântul Luca al Crimeei

Iată, soarele s-a întunecat. Pământul s-a înfiorat şi s-a cutremurat. S-a sfâşiat de sus şi până jos catapeteasma templului, care despărţea Sfânta Sfintelor, fiindcă Domnul însuşi ne-a deschis nouă intrarea în Sfânta Sfintelor – în cer, la Tronul Tatălui Său.

Cutremuratu-s-a iadul, că s-au surpat puterea şi stăpânirea lui. Despicatu-s-au stâncile şi s-au deschis mormintele cele săpate în ele, şi trupurile sfinţilor adormiţi s-au sculat, şi au ieşit din morminte, şi s-au arătat multora în Ierusalim, binevestind tuturor: „Săvârşitu-s-a”.
Ce s-a săvârşit? S-a săvârşit lucrarea mântuirii neamului omenesc de stăpânirea diavolului, sau împlinit vechile prorocii ale Vechiului Legământ. El a luat asupră-Şi durerile noastre… (Is. 53, 4-9).

Prohodul Domnului audio grupul de psalti ai patriarhiei TRONOS

Filocalia lV - Teognost-Cuvântul 0-Introducere

luni, 14 aprilie 2014

CLOPOTUL DE DENII

Clopotul de Denii parcă sună-n rai,
toate-n seara asta au un tainic grai,

Toate mă îndeamnă să mă rog aşa
cum aş fi, Iisuse, chiar în faţa Ta!

O, lumină lină, arde-mi liniştit,
aducându-mi dulce Chipul Lui Iubit!

– Mi-eşti atât de-aproape, încât ochii muţi
Te văd DOAR PE TINE, Care mi-i săruţi.

Ne privim prin lacrimi dulcile văpăi,
Tu, în ochi la mine, eu, în ochii Tăi

Şi-orice dor se şterge,
şi-orice gânduri pier,
şi rămânem singuri numai noi, în cer…

… După rugăciune, încă în genunchi,
sufletele noastre sunt un sfânt mănunchi

Şi Treimea Sfântă ne sărută blând
fruntea, gura, ochii, – binecuvântând.

autor Traian Dorz – „Cântarea Biruinţei”

Îndrumar de citire a Sfintei Scripturi timp de un an


Prezentăm mai jos întreaga rânduială de citire a Sfintei Scripturi, aşa cum se regăseşte ea în slujbele Bisericii Ortodoxe, în toate săptămânile anului, zi de zi, aşa cum au formulat-o Sfinţii Părinţi. Rânduiala începe, aşa cum este şi normal din noaptea Învierii, şi se derulează în patru mari perioade:
1. Perioada Penticostarului (50 de zile după înivere) numite mai jos ca săptămânile după Paşti.
2. Perioada Octoihului, sau a săptămânilor după Rusalii.
3. Perioada săptămânilor din Sfântul şi Marele Post.
4. Săptămâna Patimilor, care are o rânduială deosebită de citire a Scripturii.



3. Apostolul şi Evanghelia Sâmbetelor şi Duminicilor din Sfântul şi Marele Post
În Sfânta şi Marea Luni:
Paremii – la Ceasul al VI-lea: 
Iz 1, 1-20; la Liturghie, dimineaţa unită cu Vecernia: Iş 1, 1-20Iov 1, 1-12; La Utrenie – Mt 21, 18-44, iar la Liturghie – Mt 24, 3-35.

Catehism creștin ortodox ( 80 )

114. De unde le vine diavolilor această răutate? 
Această răutate le vine din iubirea de sine şi din mândrie. Dumnezeu i-a făcut buni, cum a făcut bun tot ce există (Facerea 1:31), dar ei au călcat porunca ascultării de Dumnezeu şi au fost aruncaţi în întunericul cel mai adânc, cum zice Scriptura: «Şi pe îngerii, care nu şi-au păzit dregătoria lor, ci şi-au lăsat lăcaşul lor, spre judecata zilei celei mari, legăturilor celor veşnice sub întuneric îi ţine» (Iuda 1:6). Prin pedeapsă cu focul cel veşnic (Matei 15:41), Satan şi îngerii lui sunt osândiţi în veci şi nu pot fi niciodată primitori ai dumnezeiescului har . 

Filocalia lV - Teodor al Edesei-Cuvântul 0-Introducere

duminică, 13 aprilie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 29 (81), 07 - 13 aprilie 2014

Duminica la Florii


Corul mixt al Parohiei ortodoxe din Simeria - Biscaria

Catehism creștin ortodox ( 79 )

111. De ce se numesc îngeri şi care e numărul lor?
 Cuvântul înger, care vine din limba latină, iar în această din limbă greacă, înseamnă vestitor, Îngerii au, printre altele, să vestească oamenilor voia lui Dumnezeu, aşa cum Arhanghelul Gavriil a vestit pe Fecioara Maria că va naşte pe Mântuitorul (Luca 1:26-38), iar pe preotul Zaharia că el şi soţia sa Elisabeta vor avea fiu (Luca 1:11-19). Numărul îngerilor e foarte mare. Sfinţii Parinţi numără nouă cete îngereşti. Pseudo-Dionisie Areopagitul le împarte în trei triade, sau trei serii de câte trei. Prima triadă e veşnic în jurul lui Dumnezeu, în unire nemijlocită cu acesta şi e formată din Serafimii cei cu câte şase aripi, din Heruvimii cei cu ochi mulţi şi din tronurile prea sfinte. A doua triadă e alcătuită din domnii, puteri şi stăpâniri. A treia triadă formată din începătorii, arhangheli şi îngeri. 

Filocalia lV - Ioan Damaschin-Cuvântul 1-Cuvânt minunat şi de suflet folositor

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Catehism creștin ortodox ( 78 )

110. Ce însuşiri au îngerii? 
Îngerii, sunt nemateriali, fiindcă sunt netrupeşti. De aceea, desi îngerii pot vorbi între ei, n-au nevoie nici de limbă, nici de urechi, ci-şi arată gândurile şi hotărârile fără cuvânt material. Când Sf. Apostol Pavel ne vorbeşte despre limba îngerilor (1 Corinteni 13:1), el nu le atribuie, prin aceasta, trupuri, ci arată chipul de convorbire între îngeri. Tot aşa, când vorbeşte de «gen nunchiul celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de desubt» (Filipeni 2:10) el nu atribuie îngerilor genunchi şi oase, ci arată închinarea datorată lui Dumnezeu, după felul nostru omenesc.
 Îngerii sunt numiţi netrupeşti şi nemateriali, prin asemanare cu noi. Îngerii sunt liberi, dispunând în libertate de voia şi hotărârile lor, aşa cum ne dovedeşte căderea lui Lucifer. Îngerii sunt inteligenţi, în continuă mişcare şi ştiutori. Deşi îngerii au cunoaştere mai înaltă ca a noastră, ei nu ştiu cele ce sunt în inimă şi nici cele viitoare. Aceasta arată că ei sunt mărginiţi. «Cine a început să existe, zice Fericitul Teodoret, acela are o existenţă mărginită». Ca e aşa ne-o spune şi cuvântul Mântuitorului, că fiecare om e sub pază sau sub grija unui înger (Matei 18:10). 

Filocalia lV - Ioan Damaschin-Cuvântul 0-Introducere

vineri, 11 aprilie 2014

Catehism creștin ortodox ( 77 )

105. De ce în articolul I din Simbolul Credinţei, numim pe Dumnezeu Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor? 
Pentru că Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi tot ce există, cum ne spune Sfânta Scriptură: «La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul» (Facere 1:1). Psalmistul îl laudă pentru puterea atotţiitoare: «În mâna Lui sunt marginile pământutui şi înălţimile munţilor ale lui sunt. Că a Lui este marea Şi El a făcut-o şi uscatul mâinile Lui l-au zidit» (Psalm 44:4-5). Dumnezeu a făcut totul din nimic. La creaţie iau parte toate cele trei persoane ale Sfinte Treimi. Despre participarea Cuvântului la facerea lumii, ne mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel, zicând: «Că întru Dânsul (Fiul) s-au zidit toate cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute» (Coloseni 1:16). Despre părtăşia Duhului mărturisesc cuvintele Sfintei Scripturi: «Şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei» (Facerea 1:2). Dumnezeu a făcut lumea în timp, după o anumită ordine, cu scopul de a fi fericită şi de a slăvi pe Dumnezeu.

Filocalia lV - Ava Filimon-Despre ava Filimon

joi, 10 aprilie 2014

Mărturisirea unui medic ginecolog. El a spus NU avortului

Catehism creștin ortodox ( 76 )

97. Sfânta Tradiţie mărturiseşte existenţa Sfintei Treimi? 
Tradiţia primelor trei veacuri mărturiseşte fără şovăială credinţa în existenţa Sfintei Treimi. Au mărturisit cu caldură despre Sfânta Treime: Sfântul Clement Romanul, Sfântul Ignatie, Sfântul Policarp, Aristide, Sfântul Justin, Atenagora, Sfântul Teofil al Antiohiei, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian, Novaţian. Sfinţii Parinţi ai veacurilor IV şi V s-au rezemat neîntrerupt pe această tradiţie, în toiul luptelor lor, contra arianismului. Se pot cita în această privinţă, mai ales Sfântul Atanasie, Sfântul Epifanie, Sfântul Ilarie şi Fericitul Augustin. «În unitatea firii sunt trei persoane», zice Tertulian. «O singură Dumnezeire şi un singur Dumnezeu în trei ipostasuri», declară Sfânta Atanasie. 

Filocalia lV - Ioan Carpatiul-Cuvântul 3-Cuvânt ascetic

Iuda şi noi (predică în Miercurea Mare)

Pe ziua de astazi – iata, prin altele, ce amintire amara: mai-marii iudeilor s-au adunat in casa lui Caiafa si chibzuiau cum sa-L prinda prin viclenie pe Domnul Iisus si sa-L dea mortii. Atunci, nefiind rugat de nimeni, a venit la ei unul din cei doisprezece, Iuda Iscarioteanul, si a zis: “Ce voiti sa imi dati, si eu Il voi da pe El voua?” Ei i-au dat treizeci de arginti. Cand am citit locul acesta din Scriptura, sufletul meu s-a umplut de nemultumire – si asupra mai-marilor iudei, si asupra lui Iuda. Ce aveau in vedere acesti mai-mari, de au atras asupra lor si a poporului vina si pedeapsa pentru uciderea de Dumnezeu? Si cum a putut sa se hotarasca la asa o fapta Iuda, care intotdeauna era asa de apropiat de Domnul si asa limpede vazuse intiparita in El plinatatea Dumnezeirii?

miercuri, 9 aprilie 2014

Pr. Laurian Tomotaş - Mărturie la comemorarea fratelui Cornel Rusu (Simeria, 6 apr 2014)

PS Andrei Făgăraşanul – Câteva cuvinte despre post (Simeria, 6 apr. 2014)

PS Gurie Georgiu – Duhul stăpânirii şi Duhul slujirii lui Hristos (Simeria, 6 apr. 2014)

Slujba parastasului fratelui Cornel Rusu - corul catedralei din Orăștie, apoi cel al bisericii ”Înălțarea Domnului” din Simeria, l-au avut ca dirijor - (Simeria, 6 apr. 2014)


 Prezența P.S. Gurie Georgiu, Episcopul Devei și Hunedoarei, a P.S. Andrei Făgărășanul, Episcop-vicar al Sibiului, dar și a Părintelui Protopop Narcis Terchet (Protopopiatul Orăștie), a fost dar ceresc.

  Cornel Rusu - dirijorul cu ochii umezi, calzi și înțelegători


Data nașterii: 8 octombrie 1924
Locul nașterii: loc. Petrila, jud. Hd.
Ocupația la arestare: șef de secție la Combinatul Siderurgic Hd. și dirijor al corului bisericii ortodoxe cu hramul ”Înălțarea Domnului”, de lângă Șoseaua Națională, Simeria
Perioada de detenție: 8 ani
Întemnițat la: Gherla, Periprava, Grind, Salcia, Strâmba, etc.
Data adormirii: 2 aprilie 1995

Catehism creștin ortodox ( 75 )

93. Dacă Dumnezeu este Duh, de ce în Sfânta Scriptură se vorbeşte despre inima, ochii, urechile, mâinile lui Dumnezeu? 
Sfânta Scriptură ţine seamă de firea limbii omeneşti, adică de felul ei de a-şi arăta gândurile. Cuvintele de mai sus nu înfăţişează organe trupeşti, asemenea celor omeneşti, ci anumite puteri ale lui Dumnezeu. Astfel, inima arată bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu, ochii şi urechile arată atotştiinţa Lui, iar mâinile, atotputernicia Lui. După cum figura lui Dumnezeu nu poate fi zugrăvită în mintea noastră, tot aşa nu poate fi vorba de organe trupeşti ale lui Dumnezeu, căci după cuvântul unui Părinte al Bisericii: «El aude fără urechi, vorbeşte fără gură, lucrează fără mâini, vede fără ochi». 

Filocalia lV - Ioan Carpatiul-Cuvântul 2-Capete de mângâiere

marți, 8 aprilie 2014

Catehism creștin ortodox ( 74 )

92. Care sunt însuşirile lui Dumnezeu ? 

Dumnezeu este unul. Sfântul Apostol Pavel scrie Corintenilor: «Ci noi avem un Dumnezeu-Tatăl, dintru care sunt toate şi noi întru Dânsul, şi un Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi printr-însul» (Corinteni 8:6). Dumnezeu este unul singur, pentru, că unul singur e universul pe care l-a făcut. Sfântul Efrem zice: «Dacă nu e un singur Dumnezeu, nu e Dumnezeu». 
Dumnezeu este Duh, cum o mărturieşte Mântuitorul însuşi femeii samarinence: «Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închina, cu duhul şi adevărul se cade să I se închine» (Ioan 4:24). El e nematerial şi netrupesc, spune Sfântul Ioan Damaschin. El e izvorul din care-şi ia începutul toată firea înţelegătoare si duhul. Dumnezeu e simplu, adică necompus, fiindcă e nematerial. Firea Sa e necompusă şi duhovnicească, El nu admite nici un fel de adaus în Sine şi nu are ceva mai mare, sau mai mic, în sine. Dumnezeu e neschimbător, cum ne-o arată Sfântul Iacov prin cuvintele: «Părintele luminilor, la care nu e schimbare sau umbra de mutare» (1:17). Dumnezeu este veşnic, cum ne încredinţează cuvintele Apocalipsei: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine» (Apocalipsa 4:5).

Filocalia lV - Ioan Carpatiul-Cuvântul 1-Capete de mângâiere

luni, 7 aprilie 2014

MOAȘTELE SFÂNTULUI NECTARIE DIN EGHINA VOR FI ADUSE ÎN EPISCOPIA DEVEI ȘI HUNEDOAREI ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Așa cum s-a statornicit tradiția ultimilor ani, în preajma praznicului Izvorului Tămăduirii, în Episcopia Devei și Hunedoarei vor fi aduse spre închinare părticele din Sfintele Moaște ale unor sfinți la care poporul român are mare evlavie.

Astfel, la inițiativa Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, anul acesta, în perioada 23 – 26 aprilie, în Eparhia noastră vor fi aduse spre închinare moaștele Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, Făcătorul de minuni, odor de sfințenie care sălășluiește la Mănăstirea Radu Vodă din București.

Racla cu moaștele Sfântului Nectarie va fi însoțită de către Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar pe perioada prezenței în județul Hunedoara, racla va fi purtată în procesiune după următorul program:

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (61) - Introducere la Epistola către Coloseni


Colose era un orăşel din Asia Mică, situat la 200 km est de Efes şi în imediata vecinătate a altor două localităţi cam de aceeaşi mărime şi importanţă, Laodiceea şi Ierapole. El beneficia nu numai de apropierea râului Lycus, afluent al Meandrului, ci şi de aceea a marelui drum ce lega Efesul de Capadocia, Samosata şi Edesa, spre frontierele de Răsărit ale imperiului roman. Demn de reţinut este şi faptul că el se afla pe teritoriul Frigiei, ţinut al provinciei proconsulare Asia; Frigia era patria zeiţei Cybela (după unii, ipostază a zeiţei egiptene Isis), în jurul căreia se consuma unul din cultele orgiastice ale religiilor misterice orientale. Altfel, Colosenii erau politeişti şi vorbeau limba greacă comună, dar oraşul avea şi o însemnată comunitate evreiască.

Filocalia lV - Ioan Carpatiul-Cuvântul 0-Introducere

duminică, 6 aprilie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 28 (80), 01 - 06 aprilie 2014

Filocalia lV - Filotei Sinaitul -Cuvântul 1-Capete despre trezie

Catehism creștin ortodox ( 73 )

88. Pe ce altă cale a firii ştim că există Dumnezeu?
 Pe calea conştiinţei, care, după firea văzută, este al doilea învăţător al omului. Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Ioan Damaschin spun că ideea de Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu, este înnăscută în om. Sfântul Grigorie Teologul obserservă că puterea din noi, înnăscută tuturor, prima lege lipită de noi, care ne-a adus la Dumnezeu, prin cele văzute, este raţiunea.

 89. Cunoaştem existenţa lui Dumnezeu numai pe calea firii ? 
Noi cunoaştem existenţa lui Dumnezeu şi pe calea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti. Dumnezeu şi-a descoperit existenţa Sa proorocilor, s-a arătat prin Fiul Sau cel întrupat şi: Se va face cunoscut  în împărăţia cerurilor «Duhul, zice Sfântul Irineu, pregăteşte pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatal îi dă nestricăciunea pentru viaţa veşnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu». Creştinismul lucrează în vederea cunoaşterii mai presus de fire a lui Dumnezeu. Această cunoaştere este culmea fericirii noastre. 

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Pr. Mircea-Marius Mihuleţ - Despre Cale, Adevăr și Viață



"Seri Duhovnicești" - Parohia Ortodoxă Simeria - Biscaria, Hramul "Adormirea Maicii Domnului" - la Taina Sfântului Maslu - 01.04.2014

De aproape 40 de ani, încă din timpul comunismului, Părintele Ioan Sabău a inițiat un obicei frumos: Taina Sfântului Maslu se săvârșește, după un program stabilit la începutul Postului Mare, în treisprezece biserici din unsprezece localități de pe Valea Mureșului.

Filocalia lV - Filotei Sinaitul-Cuvântul 0-Introducere

Catehism creștin ortodox ( 72 )

85. Ce se poate şti despre Dumnezeu cu mijloacele minţii omeneşti şi ale firii înconjurătoare? 
Cu aceste mijloace noi ştim că Dumnezeu există, dar nu ştim ce este el, în sine, în fiinţa Lui. 

86. Este vreo deosebire între acest fel de a cunoaşte existentă lui Dumnezeu şi cel dat prin Descoperirea dumnezeiască ?
 Felul cunoaşterii existenţei lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur şi mai preţios, fiindcă aceasta cunoaştere ne-o dă Dumnezeu însuşi şi mintea noastră nu se mai îndoieşte. Apoi pe când în Descoperirea dumnezeiască, cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu pleacă de la credinţa, ca să ajungă la cunoaştere, în aflarea existenţei lui Dumnezen pe calea firii, mintea porneşte de la cunoaştere, spre a ajunge la credinţă. 

vineri, 4 aprilie 2014

Filocalia lV - Isihie Sinaitul-Cuvântul 2-Suta a doua

Catehism creștin ortodox ( 71 )

81. Care este articolul I din Simbolul Credinţei? 
Articolul I este: «Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor». 

82. Ce înseamnă cuvântul «cred»? 
Cuvântul «cred» înseamnă că primesc şi mărturisesc ceea ce învaţă Biserica despre Dumnezeu. El are acelaşi sens ca şi cuvântul «credinţă». 
Să vedem ce înseamnă «credinţa»?
 Există o credinţă, pe care se bazează legăturile dintre oameni şi există o credinţă care întreţine legătura omului cu Dumnezeu. Între ele e o înrudire, dar şi o deosebire. Credinţa pe care o are un om în ceea ce-i spune alt om, e o încredere, careţi poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susţinut de unul şi crezut de altul. 

joi, 3 aprilie 2014

Trăiește tu, mai întâi, sfatul ce vrei să-l dai cuiva

Vei putea da sfaturi de folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvârșirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie.

Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ţie, rişti să le banalizezi; rişti ca ele, nefiind înţelese de alţii, ca unele ce nu sunt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze şi să te facă şi pe tine să le micșorezi importanţa.
Le vei putea descoperi cu folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvârșirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie. Dar şi după ce au crescut ei la putinţa de-a le împlini.
De aceea, Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înşişi la puterea de a le exemplifica prin viaţa lor.
 (Părintele Dumitru Stăniloae, nota 36 la Varsanufie şi IoanScrisori duhovniceşti, în Filocalia XI, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1990, p. 57)

Catehism creștin ortodox ( 70 )

79. Câte articole are Simbolul de Credinţă? 
Are 12 articole:
 1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. 
2. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.,, Unul Născut, carele din Tatăl s.-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat născut, nu făcut, cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin carele toate s-au făcut.
 3. Carele pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire: S-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a făcut om. 
4. Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Ponţ a pătimit şi s-a îngropat.

miercuri, 2 aprilie 2014

Filmul de miercuri seara - Mai bine prea târziu decât niciodată (Прозрение)

Psalmul 136 – Tânjirea omului după Ierusalimul cel Ceresc


 Acesta este „psalmul înstrăinării”. El era cântat de evrei în captivitatea lor babilonică, pe când se gândeau la oraşul sfânt al Ierusalimului. El a devenit totdeauna cântecul omului care realizează îndepărtarea sa de Dumnezeu şi, înţelegând aceasta, caută să-şi împlinească chemarea sa de pelerin spre Ierusalimul cel Ceresc. În prezent, în Biserica Ortodoxă, acest psalm se cântă la Polieleu în 3 duminici ale anului înainte de Postul Mare: "Duminica întoarcerii fiului risipitor", "Duminica înfricoşătoarei Judecăţi (a lăsatului sec de carne)" şi "Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză)".

O carte online - Mitr. Antonie Bloom de Suroj – Taina iubirii

marți, 1 aprilie 2014

“Unde ti-i scris numele? In Cartea Vietii sau in Cartea neagra?”


“Bucuraţi-vă nu pentru că fug dracii de voi, ci bucuraţi-vă că numele voastre se află scrise în Ceruri” (Luca 10, 20).
Ca să ştii dacă ai sau nu ai scris numele tău în Cartea Vieţii veşnice (Filipeni 4, 3; Apocalipsă 20, 12 şi 15), e destul să cauţi în Cartea neagră, şi dacă te vei afla pe-acolo - află că nu eşti scris în două locuri - urmează să te osteneşti după lege şi să te ştergi din Cartea neagră şi pe măsură ce se şterg semnele tale din Cartea neagră, pe aceeaşi măsură încep să se arate semnele numelui tău în Cartea Vieţii. Şi cu cât osteneşti mai mult şi ceri mai mult mila lui Dumnezeu, cu atât mai luminos se va scrie numele tău în Cartea Vieţii.
Ştergeţi numele voastre din Cartea neagră.
Iată cine-s scrişi pe câteva foi din Cartea Neagră:
(I Corinteni 6, 9-10; Galateni 5, 19-21)

Catehism creștin ortodox ( 69 )

77. Cine a alcătuit acest Simbol de Credinţă, unde şi de ce?
 Acest Simbol de Credinţă a fost alcătuit de primele două Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, în anul 325 şi cel de la Constantinopol în anul 381. Cel dintâi, prin cei 318 Sfinţi Părinţi câţi 41 au luat parte la el, a statornicit primele şapte articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu-Tatăl şi despre Dumnezeu Fiul şi erau îndreptate mai ales împotriva rătăcirii ereticului Arie şi a partizanilor lui, care susţineau lucruri defăimătoare şi umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu. Al doilea Sinod ecumenic, prin cei 150 de Sfinţi Părinţi a statornicit ultimele cinci articole, care se ocupă cu învătătura despre Dumnezeu-Sfântul Duh, Sfânta Biserică, Sfintele Taine, învierea morţilor şi viaţa veşnică; aceste din urmă cinci articole erau îndreptate mai ales împotriva ereticului Maceodonie şi partizanilor lui, care susţineau lucruri batjocoritoare despre Sfântul Duh. Simbolul de Credinţa Niceo-Constantinopolitan a fost recunoscut, întărit şi recomandat ca cea mai înaltă autoritate şi normă de credinţă în Biserică, de toate Sinoadele ecumenice următoare.