"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Catehism creștin ortodox ( 78 )

110. Ce însuşiri au îngerii? 
Îngerii, sunt nemateriali, fiindcă sunt netrupeşti. De aceea, desi îngerii pot vorbi între ei, n-au nevoie nici de limbă, nici de urechi, ci-şi arată gândurile şi hotărârile fără cuvânt material. Când Sf. Apostol Pavel ne vorbeşte despre limba îngerilor (1 Corinteni 13:1), el nu le atribuie, prin aceasta, trupuri, ci arată chipul de convorbire între îngeri. Tot aşa, când vorbeşte de «gen nunchiul celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de desubt» (Filipeni 2:10) el nu atribuie îngerilor genunchi şi oase, ci arată închinarea datorată lui Dumnezeu, după felul nostru omenesc.
 Îngerii sunt numiţi netrupeşti şi nemateriali, prin asemanare cu noi. Îngerii sunt liberi, dispunând în libertate de voia şi hotărârile lor, aşa cum ne dovedeşte căderea lui Lucifer. Îngerii sunt inteligenţi, în continuă mişcare şi ştiutori. Deşi îngerii au cunoaştere mai înaltă ca a noastră, ei nu ştiu cele ce sunt în inimă şi nici cele viitoare. Aceasta arată că ei sunt mărginiţi. «Cine a început să existe, zice Fericitul Teodoret, acela are o existenţă mărginită». Ca e aşa ne-o spune şi cuvântul Mântuitorului, că fiecare om e sub pază sau sub grija unui înger (Matei 18:10). 

De aceea, îngerii ocupă loc, se fac văzuţi şi se arată celor vrednici sub forma chipurilor obişnuite, fiind mărginiţi, îngerii nu sunt pretutindeni. Ei sunt prezenţi acolo unde sunt trimişi. Când sunt în cer, nu sunt pe pământ; când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ, nu sunt în cer. Deşi mărmiţi, ei nu sunt împiedecaţi de ziduri, de uşi, de încuietori, de peceţi. Acelora cărora Dumnezeu voieşte ca ei să li se arate, îngerii nu li se înfăţişează cum sunt, ci cu o forma schimbată, ca să poată fi vazuţi.
 Îngerii nu sunt sfinţenia însăşi. Ei au sfinţenia de la Duhul Sfânt. Sfinţenia fiind din afara fiinţei lor, le aduce desăvârşirea prin împărtăşirea cu Duhul Sfânt. Ei îşi păstrează vrednicia prin stăruinţa în bine, având libera voie în alegere şi necăzând niciodată din cinstea de a şedea alături de Cel Bun. Puterile cereşti nu sunt sfinte prin firea lor. Altfel ele nu s-ar deosebi de Duhul Sfânt. Ele au de la Duhul Sfânt o măsura de sfinţenie pe potriva lor. Ele capătă nemurirea prin har şi participă la luminare şi la har potrivit cu vrednicia şi cu rangul lor. Îngerii au avut de la început o sfinţenie dată de la Facere. Ei doresc şi caută binele, după măsura dragostei lor faţă de Dumnezeu, ei primesc măsura sfinţeniei. Între ei şi între Duhul Sfânt e această deosebire că, pe când Duhul Sfânt are sfinţenia prin însăşi firea Sa, îngerii au sfinţenia prin împărtăşire. Mulţi îngeri câştigând fericirea veşnică, au fost întăriţi în bine. Ei au fost ridicaţi la o treaptă mai presus de firea, lor şi dacă nu mai pot greşi, nu e prin firea lor, ci prin harul lui Dumnezeu. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!