"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

duminică, 29 iunie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 39 (95), 23 - 30 iunie, 2014

Predica Sfântului Teofan Zavorâtul la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

 "Prăznuind acum în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, trebuie sa primim de la ei şi povaţuirea cuvenita zilei, ca sa nu praznuim in deşert, ci prin prăznuire să învăţăm cum să trăim creştineşte, iubind. La Sfinţii Apostoli totul este dătător de învăţătură: pilda vieţii lor, ostenelile în propovăduirea Evangheliei şi mai ales scri­erile lor de Dumnezeu insuflate, cu care şi suntem îmbiaţi în fiecare an prin cele ce se citesc în biserică. Cine doreşte, poate să tragă învăţătură şi din acest izvor îmbelşugat, dar adânc; eu însă vreau acum să-mi opresc luarea-aminte, împreună cu voi, la ceea ce e mai simplu şi mai apropiat nouă, şi anume la numele Sfinţilor Apostoli verhovnici, şi să scot din ele, pentru mine însumi şi pentru voi, o lecţie pe ziua de astăzi. Vă rog să ascultaţi. 

În primul rând, pătrundeţi cu gândul în noima numelor acestor Sfinţi Apostoli: ce înseamnă numele „Petru" şi „Pavel", şi de ce Domnul a rânduit ca ei să fie prăznuiţi împreună?

ACATISTUL SF. AP. PETRU SI PAVEL

vineri, 27 iunie 2014

Trebuie să ignorăm nimicurile care ne tulbură zi de zi

 Și dacă:
- a plouat după ce ți-ai spălat mașina sau copilul ți-a scris cu carioca ”Te iubesc” pe peretele proaspăt vopsit;
- tocmai atunci când te grăbești toate semafoarele din oraș le prinzi pe roșu sau ai făcut pană și rezerva e dezumflată
- vecinul ascultă manele ”pe sistem” toată ziua și după ce ai scris câteva pagini, s-a luat curentul înainte să apuci să dai ”save”
- ...
Nu te necăji, nici nu te supăra, bucuria mea, căci viața e prea scurtă să ne batem joc de ea!

Trebuie să ignorăm nimicurile care ne tulbură zi de zi, pentru că dacă pe acestea nu le vom putea birui, ce ne vom face când greutăți cu adevărat mari ne vor lovi?

miercuri, 25 iunie 2014

Cărarea Sfântului Pavel

Ajunşi la acest loc al depănării cuvântului, e bine să mai lămurim câteva lucruri, dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greşite pe care o au unii creştini despre "mântuirea în dar", pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru noi. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să "credem" că suntem mântuiţi şi cu asta am făcut totul ce-ar atârna de noi. Iată cum a înţeles Sf. Pavel pe Domnul şi cum i-a urmat cărarea, după cuvintele Sf. Maxim: "Pavel aşa se lupta împotriva dracilor, care lucrează în trup plăcerile, alungându-i prin neputinţa trupului. El, Pavel, ne arată cu faptele şi chipul biruinţei împotriva vicleanului, care luptă să aducă pe credincioşi la uşă, stăruind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca, ispitiţi prin ei, să-i facă să calce porunca iubirii.

marți, 24 iunie 2014

Despre sfinți și sfințenie - Pr. Dorel Ciolea (Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae din Deva )

Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie

Atunci când se foloseşte superlativul în legătură cu o persoană, dacă facem abstracţie de Evanghelie şi de creştinism, putem să ne gândim la eroii filmelor şi ai benzilor desenate, la savanţii diferitelor epoci, la cei ce au conceput sisteme filozofice, la cei care au determinat într-un fel sau altul cursul istoriei. Dacă luăm seama însă la cuvântul Evangheliei trăit în decursul veacurilor, pentru noi cei mai mari oameni sunt sfinţii Bisericii. Dintre toţi sfinţii, despre unul singur Domnul nostru Iisus Hristos a spus că este cel mai mare om născut din femeie. Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naştere o prăznuim în fiecare an la 24 iunie.

Sf. Ioan Botezătorul este ultimul dintre prooroci, ultimul dintre cei care au vorbit poporului lui Israel să se pregătească pentru venirea lui Mesia. Iar naşterea acestui ultim prooroc s-a petrecut într-un mod minunat. Părinţii lui au fost Sfinţii Zaharia şi Elisabeta. Amândoi se trăgeau din seminţia lui Levi, adică dintre cei care erau rânduiţi să slujească la templul din Ierusalim, Zaharia făcând parte din ceata preoţească.

Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

(Lc. 1, 57-80) 
Sfânta Evanghelie: 
57 Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
 58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau
împreună cu ea.
 59 Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia,
după numele tatălui său.
 60 Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
 61 Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
 62 Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
 63 Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
 64 Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
 65 Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al
Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
 66 Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci
mâna Domnului era cu el.
 67 Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
 68 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut
răscumpărare poporului Său;
 69 Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
 70 Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
 71 Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
 72 Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel
sfânt;
 73 De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
 74 Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
 75 Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii
noastre.
 76 Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea
feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Citeşte în continuare »

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum... Citeşte în continuare »

duminică, 22 iunie 2014

Sfânta Scriptură și uzul pedagogic al Sfintelor Icoane, pictate în biserica noastră

( din declaraţia teologică cea mai importantă 
al celui de–al Şaptelea Sinod Ecumnic)

Moise - PrimireaTablelor Legii pe Muntele Sinai

Ieşirea - a doua carte a lui Moise

Vezi și:

VIETILE SFINTILOR ROMANI

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu
"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 175- 180.

Sfanta Scriptura ne arata ca "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui" (Psalm 67, 36). Aceasta inseamna in primul rand ca Dumnezeu - Unicul izvor al sfinteniei - impartaseste sfintenia Sa oamenilor pe masura ce oamenii il cauta pe Dumnezeu. 

De aceea, Sfantul Apostol Pavel indeamna zicand: "Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12,14). Biserica lui Hristos Cel rastignit si inviat, intemeiata de El prin pogorarea Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, este deodata experienta cautarii sfinteniei si a primirii sfinteniei de catre oameni. Cu alte cuvinte, comuniunea sfintilor din toate veacurile si din toate locurile este comuniunea Imparatiei lui Dumnezeu (Romani 14,17). Sfintii sunt prietenii cei mai intimi ai lui Dumnezeu si cei mai buni dintre oameni. Sfantul este purtatorul dragostei lui Hristos pentru lume si salasul locuirii Sfantului Duh, Care cu suspine negraite doreste ca orice om sa creasca duhovniceste spre asemanarea cu Dumnezeu (Romani 8,27-30). 

Biserica cinsteste pe sfinti intrucat simte prezenta lui Hristos si lucrarea Sfantului Duh in ei. Cinstirea sfintilor nu este, asadar, o stirbire a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotriva, este o preamarire a iubirii Sale pentru oameni si ai lucrarii Lui de inaltare a omului spre frumusetea si viata vesnica a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este minunat intr-o singuratate si intr-o izolare vesnica, ci este minunat intru sfintii care se bucura de iubirea lui Dumnezeu si de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmaritoare cunoaste si cinsteste bucuria sfintilor. Intrucat omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic sfant, sfintenia este viata adevarata a omului, sau implinirea umanului. Astfel, Evanghelia indeamna: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este" (Matei 5,48). Dumnezeu lucreaza minunat de-a lungul intregii istorii a omenirii si cheama la sfintenie toate neamurile si toate categoriile de oameni, de toate starile, de toate varstele: "El voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la constinta adevarului sa vina" (I Timotei 2,4). Aflaţi mai multe »

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 38 (94), 16 -22 iunie, 2014

sâmbătă, 21 iunie 2014

Chemarea primilor ucenici

Alegerea acestei pericope la începutul timpului de după Rusalii poate părea surprinzătoare, pentru că este vorba despre o Evanghelie cu caracter „istoric”, care se înscrie în istoria mântuirii şi ne‑am aştepta să o găsim mai degrabă între teofanii şi la începutul ciclului pascal. La prima citire, pare uşor de înţeles. Şi totuşi, aceasta nu e decât o aparenţă, căci s‑ar părea că există o contradicţie între Sf. Matei şi Sf. Ioan, care relatează o primă întâlnire a lui Hristos cu Andrei şi cu Petru, pe malul Iordanului, în comunitatea din jurul Sf. Ioan Botezătorul.

Înainte de a aborda această dificultate, trebuie să resituăm evenimentul în contextul său.  Suntem la începutul vieţii publice a Domnului, care tocmai a petrecut 30 de ani la Nazaret, pregătindu‑Se pentru misiunea Sa – ca om – în tăcere şi discreţie. Primul său act public a fost de a merge în Iudeea, pentru a Se boteza de către Ioan în Iordan şi pentru a se arăta ca Mesia – Hristos. Apoi îl biruie pe Satan, ca om, în timpul ispitirii sale în pustiu. Se întoarce apoi în Galileea1, dar părăseşte Nazaretul, pentru că aici nu este primit ca proroc (Lc 4, 16‑30), şi pleacă să se instaleze definitiv la Capernaum2, pe malul Mării Galileii (Mt 4, 13‑16). În acest moment începe să predice. Aflaţi mai multe »

PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DUPĂ RUSALII

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Iubiţi credincioşi, iată-ne ajunşi în a II-a Duminică după Rusalii, după Pogorârea Sfântului Duh, şi îngăduiţi-mi să vă pun înaintea ochilor inimii şi ai sufletului Evanghelia zilei, cuprinsă în Evanghelia de la Matei 4, 18-23:

 «În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.
Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i‑a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.»

vineri, 20 iunie 2014

Rugăciuni pe malul lacului


Cine este Cel Care Se uită la mine printre toate stelele din cer și toate creaturile de pe pământ?

Acoperiți-vă ochii, voi stele și creaturi; nu vă uitați la goliciunea mea. Aceasta mă chinuie destul prin proprii mei ochi.

Ce este oare acolo de văzut? Un pom al vieții care a fost împuținat la mărimea unui spin pe cale, care se înțeapă atât pe sine, cât și pe alții. Ce altceva în afara unei flăcări cerești cufundate în noroi, o flacără care nici nu luminează și nici nu se stinge?

Plugari, nu plugăritul vostru este lucrul cel de seamă, ci Domnul Care veghează.

Cântăreți, nu cântatul vostru este cel care contează, ci Domnul Care ascultă.

marți, 17 iunie 2014

Psalmul 5

1. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea!
2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!
3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.
4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.
5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.
6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.
7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.
8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,
11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.
12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

luni, 16 iunie 2014

Închinarea în Duh şi Adevăr

“Închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui” (Ioan 4, 23). Iubiţi fraţi! Am auzit acum în Evanghelie că adevăraţii slujitori ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh şi Adevăr; că Dumnezeu caută, adică doreşte să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu doreşte să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînţeles, că El primeşte numai asemenea închinători şi slujitori, că numai asemenea închinători şi slujitori îi plac. Învăţătura aceasta ne-a vestit-o însuşi Fiul lui Dumnezeu. Să credem învăţăturii lui Hristos! Să primim cu toată dragostea atotsfânta învăţătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunţime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul şi cu Adevărul.

Adeseori în rugă

Adeseori în rugă
când eu smerit plângeam
nu Te vedeam Iisuse
dar Te simţeam.


Adeseori când singur
eu suspinam zdrobit
nu Te-am văzut cu mine
dar Te-am simţit.


Prin focul jertfei însă
când Doamne m-ai trecut
nu Te-am simţit eu numai,
ci Te-am văzut!


Iar azi când împreună
cu Tine merg în sus
ce limpede, ce-aievea
te văd, Iisus!


de Traian Dorz

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (66) - Talcuiri la Epistola a doua catre Timotei, Tit, Filimon

clik pe imagine

vineri, 13 iunie 2014

Căutați frumusețea sufletului

”Nu căuta la frumusețea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua în seamă haina (trupul este o haină vremelnică), ci vezi ce anume îmbracă ea; nu te lăsa sedus de o casă arătoasă, ci află mai întâi cine stă în ea și ce fel de om este. Altmiteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, îl vei înjosi pe Împărat, ploconindu-te în fața robului Său, nedându-I Împăratului nici cea mai mică parte din cinstea ce i se cuvine. Așijderea, nu sta să admiri cât de frumos e tipărită cartea, ci caută să-i descoperi spiritul; căci altminteri înjosești duhul și înați trupul, fiindcă litera tipărită e trupul, iar cuprinsul cărții, duhul. Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente și de voci omenești, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îți aduce în suflet o stare de liniște, de înțelepciune, de sfințenie, ascult-o, nutrește-ți sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îți pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ține-te deoparte de trupul și de spiritul acelei muzici” 


Sf. Ioan de Kronstadt

Părintele Arhimandrit Andrei Coroian – despre Lumina credinței

 
Seara Duhovnicească a avut loc vineri, 22 februarie 2013, de la ora 17, 30 - anunțată aici

joi, 12 iunie 2014

PUIUL NECURAT

Sfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine «primul pui al diavolului». Ea e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneşte potrivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sine, începătura mândriei. Împotriva ei ne-a cerut Mântuitorul să ne hotărâm pentru lepădarea de sine, zicând: «Oricine voieşte să vie după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie» (Luca 9:23). Lepădarea aceasta însă o poate face numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele deşarte şi s-a desfăcut din toată dragostea lumească şi şi-a strămutat puterea dragostei sale, toată, către Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte: pe cine 1-a ajutat Dumnezeu să iasă din legăturile iubirii de lume, îl ajută să iasă şi din legăturile dinlăuntru ale iubirii de sine.

miercuri, 11 iunie 2014

Străinul


Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin şi cu măsline.
I-am aşternut in grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i şi nici de unde vine.

Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am şters de praf piciorul.
Ulei de levănţică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân şi dulce umplutu-i-am urciorul.

O carte online pe săptămână - Casa creştinului


Clik pe carte

marți, 10 iunie 2014

Ortodoxie şi Liturghie

Cuvioase părinte, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, cu cuvântarea aceasta intitulată "Ortodoxie şi Liturghie" încep un şir de cuvântări pe care le voi ţine în zilele următoare până vineri inclusiv. Mâine va fi o cuvântare intitulată "Liturghia, sărbătorire cuprinzătoare", miercuri va fi o cuvântare, tot dimineaţa: "Prea Sfânta Treime şi Sfânta Liturghie", joi dimineaţa va fi o cuvântare intitulată: "Binecuvântările Sfintei Liturghii", iar vineri dimineaţa va fi ultima cuvântare în legătură cu Sfânta Liturghie ţinută de mine aici şi anume intitulată "Îndemnuri de la Sfânta Liturghie".

luni, 9 iunie 2014

O carte online - Talcuiri la epistola intai catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel - Sfantul Ioan Gura de Aur

Clik pe imagine

Cateheză despre Sfânta Treime


 


1. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ
- cea mai mare poruncă din Lege, reconfirmată şi de către Mântuitorul Iisus Hristos, este iubirea de Dumnezeu (dublată de iubirea aproapelui)-(Deut. 6, 5; Luca 10, 28). După cum nu poţi spune, însă, că iubeşti pe cineva dacă nu-l cunoşti, tot aşa nimeni nu poate afirma că-L iubeşte pe Dumnezeu dacă nu-L cunoaşte, atât cât El a îngăduit, desigur;

- cunoaşterea lui Dumnezeu nu este doar un deziderat al lumii imanente, ci este legată de veşnicie, după cuvintele Mântuitorului: "Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17, 3);

când rostim cuvântul "Dumnezeu", întotdeauna avem în vedere Sânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, o singură fiinţă, întreită în persoane. De aceea, cateheza noastră îşi propune evidenţierea elementelor de bază cu privire la dogma Sfintei Treimi.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (65) -Tâlcuiri la EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI a Sfântului Apostol Pavel

„Pricina tuturor relelor este necunoaşterea Sfintelor Scripturi “, spune Sf. Ioan Gură de Aur, autorul omiliilor din acest volum (dimpreună cu alte aprox. 700 de omilii care ne-au rămas de la el). Schimbând tonul acestei constatări, dureros de actuale, în veacul al IV-lea ca şi acum, deducem că izvorul tuturor bunătăţilor este cunoaşterea Sfintelor Scripturi! Căci spune acelaşi Sfânt Părinte, cu alt prilej: „Cunoaşterea Scripturilor întăreşte duhul, curăţă conştiinţa, smulge patimile înrobitoare, seamănă virtutea, ne ridică deasupra săgeţilor diavolului, ne face să locuim aproape de cer, eliberează sufletul de legăturile trupului, dându-i aripi uşoare şi face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată mai bine” . Iar cunoaşterea şi înţelegerea optimă a Scripturii se realizează doar cu sprijinul Părinţilor Bisericii, între care Sf. Ioan Gură de Aur străluceşte neîntrecut până azi. De aceea, reeditarea tâlcuirilor lui sporeşte şansele ca relele să se împuţineze, iar bunătăţile să se înmulţească…

joi, 5 iunie 2014

Sfânta Scriptură și uzul pedagogic al Sfintelor Icoane, pictate în biserica noastră ( III )

Dumnezeu îi cere lui Avraam să-i aducă jertfă pe fiul lui
În cartea Facerii din Vechiul Testament, Moise istoriseşte cum Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-i aducă jertfă chiar pe unicul lui fiu. Avraam făsă să stea pe gânduri dis de dimineaţă l-a luat pe Isaac şi a plecat spre vârful muntelui spre a împlini porunca. La fel cum Domnul a îngăduit ca diavolul să-l ispitească pe Iov pentru a da exemplu unei lumi întregi despre adevarata statornicie în credinţă, la fel l-a încercat şi pe Avraam, prevestind în chip minunat jertfa Fiului pe cruce: "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică."

Pr. Vasile Sorescu, Treptele apropierii de Dumnezeu

Parintele Arsenie Boca - Care-i slujba care trebuie?


Vin oamenii aici:
1. pentru Cuvântul lui Dumnezeu
2. strâmtoraţi de necazuri
3. să învrăjbească oamenii
Cei mai mulţi sunt necăjiţi şi bolnavi (Neemia 9).
Află aici că păcatele-s izvorul tuturor bătăilor de la Dumnezeu. Bate Dumnezeu păcatele să te laşi de ele. Tu, nepricepând, zăboveşti în ele, ba şi la vrăjitoare te duci, să îţi facă pe întors - că aşa-i orbia neştiinţei: te gândeşti la orice, numai la păcatele tale nu.

miercuri, 4 iunie 2014

De ce este necesară păstrarea curăţiei trupeşti înainte de căsătorie? Care este raţiunea acestui fapt?

Femeia, de la creaţie, astfel este născută, să se dea mirelui său precum trandafirul se dă lacrimii de rouă ce pică dimineaţa pe dânsul. Aţi înţeles ideea? Puritatea aceasta, integritatea femeii la căsătorie… Noi tot vorbim de fecioria femeii! Dar de fecioria bărbatului… mai ocolim, aşa, când de fapt şi una şi cealaltă se cer pentru desăvârşirea umanului din ei. Aşa cum mănăstirea este locul împlinirii, nu al defulării şi al retragerii. Când nu te-ai împlinit în uman, te împlineşti în mănăstire [1].

Cele mai dese întrebări pe care le pun liceeni, în general, sunt acestea legate de castitate şi căsătorie. Şi de fiecare dată mă duc cu gândul la icoanele mari ale Maicii Domnului pe care le am în memorie, sau la frumuseţea Bisericii. Şi le-am spus: încercaţi să vă închipuiţi că intraţi într-o Liturghie în care altarul nu există, deci Biserica nu-i desăvârşită. Sau citiţi un manual, care pe dinafară vă indică materia care vă place vouă cel mai mult, şi când vă uitaţi înăuntru, descoperiţi filele de la materia care vă place cel mai puţin.

Cu cine mergi ?

Cu cine mergi pe calea vieţii către veci,
cu cine-a tale zile şi-a tale nopţi petreci,
cu cine-ţi duci povara şi cui dai tot ce ai?
Lui Dumnezeu? Răspunde! Ori lui satan te dai?
Răspunde, o, răspunde, cui sufletul ţi-l dai?

Nu mâine,-n ziua morţii, ci astăzi să răspunzi
cui îi arăţi tu taina şi cui ţi-o tot ascunzi,
cui îi tot dai iubirea şi cui i-o tot retragi?
Cu Domnul tragi? Răspunde! Ori cu satana tragi?
Răspunde, o, răspunde, cu cine vrei să tragi?
Răspunde nu la alţii, ci sufletului tău,
spre unde vrei să meargă, spre bine, ori spre rău?
Cu cine-ai vrea-mpreună alături să petreci?
Cu Dumnezeu? Răspunde! Ori cu satana-n veci?
Răspunde, o, răspunde, cu cine vei fi-n veci?

Răspunde-acum şi-alege din clipa asta chiar
dorinţa-nspre Lumină şi calea înspre Har
şi mergi cu hotărâre cu-ai lui Hristos copii,
cu Dumnezeu de-a pururi, nu cu satan să fii.
Cu Dumnezeu, cu Dumnezeu de-a pururea să fii.

 de Traian Dorz

marți, 3 iunie 2014

Scurtă pravilă de rugăciune dată de Sf. Serafim de Sarov


Părintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…
„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul Dumnezeu…„ (o dată).

luni, 2 iunie 2014

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (64) - Introducere la epistolele pastorale

Cele două Epistole către Timotei şi Epistola către Tit poartă numele de epistole pastorale, datorită faptului că ele se ocupă îndeosebi de calităţile şi îndatoririle păstorilor, adică ale celor aşezaţi de Sfinţii Apostoli în fruntea comunităţilor creştine. Ele sunt scrise de Apostolul Pavel în ultima perioadă a vieţii, adică între anii 63 (sfârşitul primei captivităţi romane) şi 67 (anul probabil al morţii) şi alcătuiesc corpul cel mai omogen din întregul ansamblu al scrierilor sale. Ordinea lor cronologică este: 1 Timotei, Tit, 2 Timotei, şi în această ordine ar trebui, de fapt, citite.

duminică, 1 iunie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 35 (91), 26 mai - 1 iunie, 2014

Gingasia lui Hristos – Sfantul Nicolae Velimirovici

Duminica a VII-a dupa Pasti

A Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
Evanghelia despre Rugaciunea Domnului si Mântuitorului nostru pentru noi

Închipuiti-va ca îi vedeti pe ucenicii unui învatator despre care nu ati auzit nimic. Îi vedeti smeriti, cumpatati, întelepti, râvnitori, ascultatori si îndestulati cu toate faptele cele bune care se afla sub soare. Ce vei crede despre învatatorul lor? Fara îndoiala ca vei avea despre el cea mai buna parere cu putinta.

Închipuiti-va ca îi vedeti pe soldatii unei capetenii de osti, despre care nu ati prea auzit. Îi vedeti ca sunt harnici, curajosi, disciplinati, îndestulati de iubire frateasca si bucuria de a se jertfi. Cum îl veti socoti pe mai marele lor? Cu siguranta îl veti socoti vrednic de toata lauda.

Închipuiti-va ca se afla înaintea voastra un fruct oarecare, pe care nu l-ati vazut niciodata nici nu l-ati gustat în viata voastra; un fruct aratos ochilor, cu gust minunat si miros placut. Va veti întreba ce fel de pom rodeste astfel de fructe si, daca voi nu ati cunoscut înainte pomul acela, îl veti socoti cel mai bun pom din lume, si îl veti lauda pâna la cer. Aflaţi mai multe »

Duminica Sfintilor Parinti – Sfantul Teofan Zavoratul

[Fapte 20,16-18,28-36; In. 17,1-13]. Arie tagaduia dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu si deofiintimea Lui cu Dumnezeu-Tatal.

Impotriva lui s-a ridicat întreaga Biserica; toti credinciosii, din toate colturile lumii, au marturisit într-un glas ca Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nascut, Dumnezeu din Dumnezeu, Nascut, nu facut, deofiinta cu Tatal.

Cineva s-ar putea gândi ca aceasta unire de cuget va fi fost roada unei însufletiri întâmplatoare, dar aceasta credinta a trecut mai apoi prin încercari cumplite, atunci când de partea arienilor au trecut puterea si marimile.

Nici focul, nici sabia, nici prigoanele nu au putut s-o nimiceasca, si ea a fost marturisita pretutindeni de catre toti, îndata ce a luat sfârsit strâmtorarea din partea puterii lumesti.

Asta înseamna ca ea alcatuieste inima Bisericii si esenta marturisirii ei.

Slava Domnului, Care pastreaza în noi aceasta credinta!

Fiindca atâta vreme cât ea dainuie, înca suntem crestini, cu toate ca traim rau; daca ea ar pieri, aceasta ar însemna sfârsitul crestinismului.

din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”