"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

vineri, 10 iulie 2015

Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia catehumenilor - Imnul Trisaghion

În atmosfera aceasta de întrepătrundere între planul spaţial şi cel cosmic, adunarea credincioşilor se asociază la cântarea îngerilor. E momentul Trisaghionului: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi”. În imnul acesta apare din nou afirmată prezenţa treimică: “Tatăl – izvorul sfinţeniei, Sfântul; Fiul, Cel puternic, Cel care biruieşte moartea; Sfântul Duh, dătătorul de viaţă. suflarea vieţii veşnice” (Paul Evdokimov, Rugăciune în Biserica de Răsărit, p. 170).
Fiecărei persoane a Sfintei Treimi i se asociază în imnul trisaghion un atribut specific Fiinţei dumnezeieşti Celei Una: Tatălui – Sfinţenia, Fiului – Atotputernicia, Duhului Sfânt – Veşnicia. Sfinţenia exprimată în acest imn se adresează comunităţii “pentru că ea întreagă trebuie să se sfinţească din aceasta… Trăirea sfinţeniei lui Dumnezeu de către făpturi despătimeşte, în măsura în care ea e trăită… Experienţa prezenţei lui Dumnezeu a devenit acum foarte accentuată şi în comunitatea liturgică, făcându-o să exprime această experienţă în cântarea ei entuziastă, asemenea celei a îngerilor şi unită cu ea” (Pr Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, pp. 185-187).

 Rugăciunea rostită în taină de către preot în timpul imnului Trisaghion, are un bogat conţinut dogmatic, căci ea face o prezentare eshatologică: Dumnezeu “Întru sfinţi se odihneşte… lăudat de serafimi şi… heruvimi şi de toată puterea cerească închinat.” Apare astfel exprimată în sinteză creaţia lui Dumnezeu: “Cel dintru nefiinţă întru fiinţă ai adus toate; Care ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi cu tot harul L-ai împodobit” iar apoi se preaslăveşte purtarea de grijă a lui Dumnezeu: “Cel ce dai înţelepciune şi pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pe cel ce greşeşte” (Liturghier, p. 113). Preotul se mută apoi în spatele Sfintei Mese, în Scaunul cel de sus, mutându-se astfel în planul eshatologic al Împărăţiei pentru a fi mai aproape de izvorul sfinţeniei, pe care o exprimă imnul credincioşilor: “Sfinte Dumnezeule… ”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!