"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

joi, 21 august 2014

Catehism creștin ortodox ( 84 )

123. Cu ce scop a făcut Dumnezeu pe om?

 Dumnezeu a făcut pe om pentru ca acesta să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a cunoaşte, de a iubi şi de a slăvi pe Dumnezeu. El este încununarea întregii zidiri, este o lume în mic (microcosmos), cum zic Sfinţii Părinţi. Prin trupul său, el face legătura cu lumea, prin sufletul său, el face legătura cu Dumnezeu. Omul a fost făcut să fie făptura aleasă a slavei dumnezeieşti. Rostul sau în Rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu. 


124. Care era porunca lui Dumnezeu, de care Adam trebuia să asculte?

 Porunca pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam era aceasta: «Iar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mâncaţi dintrânsul că în orice zi veţi mânca din el, cu moarte veţi muri» (Facerea 2:17). 

125. Adam şi Eva au păzit această poruncă?

 Un timp au păzit-o. Dar din îndemnul diavolului în chip de şarpe şi sub pornirea mândriei lor, Eva întâi, şi Adam după ea, au mâncat din pomul oprit, călcând porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu a blestemat pe şarpe, a prezis necazuri şi suferinţe primilor oameni, i-a scos afară din Rai, dar le-a făgăduit pe Mântuitorul (Facerea 3:15 si urm.).

 126. Cum se numeşte acest păcat al lui Adam?

 Acest pacăt se numeşte păcatul stramoşesc, fiindcă a fost făcut de strămoşul neamului omenesc. Păcatul acesta a trecut la toţi oamenii, cum spune Sfântul Apostol Pavel» «Printr-un om (Adam) a intrat păcatul în lume» (Romani 5:12).

 127. Cum se moşteneşte păcatul strămoşesc?

 Aceasta este o taină mare. Ceea ce se poate spune, este că păcatul acesta pe care-l moştenim din tată în fiu, prin naşterea firească, nu ni se socoteşte ca păcat al nostru, personal, ci ca o stare păcătoasă, ca o înclinare spre păcat, izvorâtă din călcarea poruncii dumnezeieşti şi care este egală cu păcatul în faţa legii lui Dumnezeu. Pentru că această stare păcătoasă este egală cu păcatul însuşi, Biserica a rânduit botezul copiilor, care nu au păcatele celor vârstnici, dar care totuşi, moştenesc aplecarea spre păcat, care vine de la Adam (Facerea 8:20; 2 Cronici 6:36; Iov 4:17-19; 14:4; 15:14-16; 25:4; Psalmul 13:1.3; 50:6; 52:2-4; 57:3-4; Proverbe 30:9; Eci. 7:20; Sirah 25:23, 27; Romani 3:10-12; 5:12-19; Iacov 3:2; 1:Ioan 1:8). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!