"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

duminică, 3 aprilie 2016

Sfântă Cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă!

Ne-am pomenit în lumea aceasta, într-o atmosferă de cinstire a Sfintei Cruci. Ne-am pomenit ca închinători ai Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ne-am pomenit în lumea aceasta cu rugăciuni pe care le-am învăţat, unele din ele înainte de a ştii când le-am învăţat… Ne-am pomeni cu ele, ne-am pomenit cu practica rugăciunii…
Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă! 

Pre prea sfântă cruce-o fac şi mă culc noaptea cu drag, 

Şi o fac pe trupul meu, numele lui Dumnezeu, 
Biserică cerească, cântare îngerească, 
Dumnezeu Sfântul, de boală să ne pazească şi să ne mântuiască.
Tare mult m-a impresionat pe mine această rugăciune în care se arată prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor.


Aşa ziceam vorbind în dialectul părinţilor mei, în dialectul oamenilor din satul meu, adresându-mă Sfintei Cruci, apoi Sfântului Duh, dupa aceea Domnului Hristos, dupa aceea Maicii Domnului, căci aşa ne-o învăţat mama să zicem. Ne zicea mama: “Făceţi-vă cruce pe perină şi ziceţi: Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă!…..
Nu ştiam nimic despre cruce, nu cunoşteam o teologie a Crucii, nu ştiam însemnătatea pe care o are Crucea, dar ştiam să zic “Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă!
Mai ziceam, tot in copilărie: Cruce-n cer, Cruce-n pământ, Cruce-n locu-n cari mă culc, Cruce-n casă, cruce-n masă, îngeri împrejur de casă, Dumnezeu cu noi la masă. 
Mai ziceam: “Sfântă Cruce armă dulce, hii cu mine un m-oi duce”. Iarăşi era o mărturisire de credinţă în Crucea Mântuitorului.
Cu gândurile acestea ne-am pomenit în lumea aceasta, eu şi fraţii mei şi mulţi din satul meu care la fel în casele lor mărturiseau pe Dumnezeu cu rugăciune, mărturiseau pe Dumnezeu cu post…
La vremea şcolii teologice pe care am făcut-o la Sibiu, am ajuns să-mi dau seama de unele lucruri care nu se impun atenţiei omului dacă nu îi atrage cineva atenţia asupra lor. De exemplu, legătura între Cruce si Înviere n-am facut-o chiar dacă ştiam o alcătuire de la sfintele slujbe:
“Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat; Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău Îl numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hriostos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui că răstignire răbdând pentru noi cu moartea pe moarte a stricat.”
Fragment din conferinţa “Cruce şi Înviere în Sf. Taină a mărturisirii şi a iertării de păcate” susţinută de Părintele Teofil la Iaşi, martie 2003
sursa: https://parinteleteofil.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!