"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

miercuri, 14 ianuarie 2015

Despre bucurie, ca rod al Sfântului Duh

Bucurie! Cuvânt drag, cuvânt mult-dorit, cuvânt ce ai putinţă de a mişca sufletele oamenilor, cuvânt ce arăţi veselie, ce însemni bucurie curată, desfătare şi  plăcere duhovnicească. Bucurie! Cu ce cuvinte aş putea descrie simţământul pe care mi-l deştepţi în inimă? Cu ce penel să-ţi zugrăvesc chipul şi în ce fel aş putea arăta tainica ta însuşire?
Nici o putere în mine nu poate descoperi taina ta; nici un glas nu are puterea de a vorbi despre lucrarea ta ce rămâne tainică şi ascunsă în ungherele cele mai adânci ale inimii, arătându-se doar sufletului şi făcându-l să tresară de o negrăită mângâiere.
Bucuria îmbata sufletul că o băutură divină şi se face desfătare a sa mult-dorita. Bucuria face că limba celui ce se umple de ea să fie mai dulce ca mierea; ea face să răsune în inima canturi pe care buzele sunt neputincioase a le cânta; inima vorbeşte şi buzele tac şi se slujeşte în chip tainic ceea ce este mai presus de fire.
Inima se bucura, fiindcă iubirea lui Dumnezeu s-a sălăşluit intr-ansa. Inima se bucura, fiindcă se simte plină de binele cel mult-dorit. Inima se bucura, fiindcă a primit tainică încredinţarea că Dumnezeu o iubeşte. Inima se bucura, fiindcă pacea, liniştea şi netulburarea domnesc intr-ansa.
Inima se bucura, fiindcă L-a cunoscut în credinţă pe Domnul. Inima se bucura, fiindcă s-a încredinţat în nădejde de bunurile viitoare. Inima se bucura, fiindcă în iubire L-a cunoscut de domnul care locuieşte intr-ansa.
O, bucurie sfântă! O, bucurie, desfătare şi pregustare a Raiului! O, bucurie ce prevesteşti dulceaţă cea negrăită! Pe tine te doresc, pe tine te caut şi, pe tine dobândindu-te zălog aici pe pământ, fie să te cunosc şi în ceruri, acolo unde se aude glasul neostenit al celor ce te cinstesc şi acolo unde este plăcerea nespusă a celor ce văd negrăită frumuseţe a chipului lui Dumnezeu. Amin!

din ”Sfantul Nectarie din Eghina - Facatorul de minuni”, 
scrisa de Monahul Teoclit Dionisiatu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!