"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

duminică, 29 martie 2015

Talcuire evanghelica actuala despre cei care AU PRETENTII DE LA DUMNEZEU si isi insusesc CU OBRAZNICIE drepturi si rasplati

Predica intai a Sfantului Teofan Zavoratul la Duminica a cincea din Postul Mare, a Sfintei Maria Egipteanca(Evanghelia cererii fiilor lui Zevedeu)
“De ce a refuzat Domnul cererea Sfinţilor Apostoli Iacov şi Ioan şi a mamei lor? Doar ceruseră un lucru deloc rău, şi anume un loc în împărăţia lui Hristos Mântuitorul: Fă ca să şadă unul de-a dreapta şi unul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta (Mt. 20, 21). Ce, nu poate omul să se roage pentru asta? Doar s-a şi poruncit: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu”, şi pe toţi ne învaţă Sfânta Biserică să ne rugăm: „Nu ne lipsi pe noi, Doamne, de veşnica Ta împărăţie“. Şi atunci, care este pricina pentru care au fost refuzaţi? După aceea, doar, tot au primit împărăţia şi au fost proslăviţi. Pricina e aceea că ei îşi însuşiseră cu de la sine putere dreptul la împărăţie – şi nu doar la împărăţie, ci şi la un anume loc: cel mai de cinste din împărăţieIar a-ţi însuşi cu de la sine putere nu doar o anumită treaptă de slavă din împărăţie, ci chiar şi împărăţia în general, nu e îngăduit: fiindcă darul acesta este la buna voie a Tatălui Ceresc, pe care nu avem cum să o ştim nici dacă am împlinit cu stricteţe toate poruncile. „Nu este al Meu a da, ci celui căruia i se va da de către Tatăl Meu Cel Ceresc“. Aflaţi mai multe » 

Predica la Duminica a V a din Postul Mare a IPS Bartolomeu 2001

Pentru audio, click pe imagine

Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare [2015]


În viață am fost ajutat, mai degrabă, de oameni care nu păreau credincioși și nici nu se manifestau ostentativ ca oameni credincioși…dar erau credincioși. Și unele dintre sfaturile cele mai de bun-simț le-am primit de la oameni care nu mă cunoșteau prea mult…dar pe care Dumnezeu i-a trimis să mi le spună.
Pentru că Dumnezeu vrea să ne învețe că El ne poate ajuta și ne poate sfătui prin absolut oricine, dacă suntem atenți la oameni ca la…cei prin care Dumnezeu ne vorbește.
Căci a fi credincios înseamnă a avea conștiință, și a trăi potrivit conștiinței tale mlădiate de harul lui Dumnezeu și a-i privi pe oameni cu iubire. A-i ajuta nu pentru considerente personale ci pentru că au nevoie. Iar când vine vorba să asculți și să înveți, dacă ești cu adevărat un om care dorește adevărul, poți să înveți de la oricine…atâta timp cât Dumnezeu te ucenicește prin acela. Aflaţi mai multe » 

Cuvant ortodox - Anul III, Nr. 29, (138), 26 - 31 martie, 2015

vineri, 27 martie 2015

Lupta mântuirii

Pe o asemenea mărită cale, nimeni nu poate merge singur, de nu va veni mai întâi în obştea Bisericii ca să fie condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoţi, ucenicii Săi văzuţi, trimişi de El în fiecare rând de oameni. Căci au zis Părinţii de demult cuvântul acesta: cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească; pentru că omul, care s-a hotărât să iasă din calea păcatelor sau din gâlceava fărădelegilor, se va trezi deodată că i se vor ridica împotrivă (2 Timotei 3:12) trei vrăjmaşi, unul după altul. Iar vrăjmaşii mântuirii sunt aceştia: lumea, trupul şi diavolul. Pe aceştia îi arată ca atare toţi Sfinţii Părinţi.

“Asigurari si nesiguranta”

Astăzi lumea s-a umplut de tot felul de asigurări, dar, fiind depărtată de Hristos, simte cea mai mare nesiguranţă. În nici o epocă nu a existat nesiguranţa pe care o au oamenii contemporani. Şi deoarece asigurările omeneşti nu-i pot ajuta, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii ca să simtă siguranţă duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat. Dar dacă văd că şi în corabia Bisericii intră puţină apă, că şi acolo au fost prinşi de duhul lumesc şi nu există Duhul Sfânt, atunci oamenii se deznădăjduiesc, pentru că nu mai au de ce să se prindă.

O spovedanie incompletă


"Odată doi tineri urcau spre Biserica Sfintei Înălţări a Mântuitorului, să se spovedească părintelui Ieronim Simonopetritul. În timp ce mergeau ei aşa, au început să judece pe un cunoscut de-al lor. Socotind că nu era un păcat prea mare, au căzut de acord să nu-i vorbească părintelui Ieronim despre această întâmplare. Însă, după ce s-au spovedit amândoi, părintele i-a întrebat:
- Mai aveţi ceva de mărturisit?
- Nu, i-au răspuns ei.
- Atunci să citim ceva, le-a spus părintele.
Şi începu să citească... La un moment dat s-a oprit din citit şi i-a întrebat dacă nu cumva şi-au adus aminte ceva ce-ar fi trebuit mărturisit. Ei l-au încredinţat din nou că n-au nimic de spus, aşa că părintele a citit în continuare, textul ales fiind despre judecarea aproapelui - un text scris de Sf'. Ioan Gură de Aur. Văzând că prietenii se pregăteau să plece i-a întrebat:
- Când veneaţi încoace, pe drum, ce vorbeaţi?
Atunci tinerii, cuprinşi de remuşcări pentru vina de a nu se fi spovedit pe deplin, au rămas muţi. Înţelegându-şi greaşeala, şi-au spovedit păcatul."

din Pateric

joi, 26 martie 2015

Despre problema divorțului, păcatul desfrânării și consecințele lui

Sfântul Ioan Gură de Aur 

O altă mare patimă este cea a desfrânării. Desfrânarea duce deseori şi la patima adulterului. Ascultaţi ce trebuie să facem, ca să tăiem rădăcinile răului.

Cu toţii ştim că la tineri pofta trupească este puternică şi stăruitoare. Aşadar dacă sunteţi părinţi, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânaţi pe copiii voştri cu poveţe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil. Şi atunci când vor creşte, să nu amânaţi căsătoria lor. Nu lăsaţi anii să treacă. Chiar şi înainte ca fiul vostru să meargă în armată, chiar şi înainte de a se împlini profesional, îngrijiţi-vă să se însoare. Căci atunci când ştie că nu va întârzia să se afle împreună cu mireasa lui, flacăra trupului se va potoli. Însă dacă vede că voi faceţi ca nunta să întârzie, aşteptând să strângă bani, va deznădăjdui şi va aluneca în desfrâu.

“Slujirea aproapelui”



- Cum să-i slujim aproapelui nostru, astfel încât slujirea noastră să fie ca pentru Dumnezeu?


- Ajutându-l cu ceea ce putem să îl ajutăm. Nu toţi oamenii au nevoie de averea noastră, să zicem, sau de ceea ce avem în plus, ci sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru real. De exemplu, eu mă consider, în bună parte, o realizare a prietenilor mei, în sensul că au citit pentru mine - eu sunt nevăzător din copilărie şi am fost la şcoală specială, iar după aceea am făcut liceul în Timişoara, la liceu de văzători.

Cereţi şi vi se va da

Cereţi şi vi se va da, numai cereţi până
Domnul va deschide-a Lui fericită Mână.

Şi căutaţi, căci veţi găsi, – dar căutaţi întruna,
până veţi găsi, – aşa afli totdeauna.

Bateţi şi va fi deschis, – dar să bateţi tare
şi-atât până vor fi trase-orice zăvoare.

…Oricui cere i se dă, dacă cere până
Domnul Îşi deschide-a Lui fericită Mână.

miercuri, 25 martie 2015

Vă invităm la Taina Sfântului Maslu

De aproape 40 de ani, încă din timpul comunismului, Părintele Ioan Sabău a inițiat un obicei frumos: Taina Sfântului Maslu se săvârșește, după un program stabilit la începutul Postului Mare, în doisprezece biserici din zece localități de pe Valea Mureșului. 

Joi, 26 martie 2015, se va săvârși această Sfântă Taină în Biserica din Simeria - Biscaria, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“, de la ora 17,00.

Până acum Taina Sfântului Maslu s-a săvârșit în bisericile din localitățile Uroim Banpotoc, Chimindia, Simeria (Șosea), Șăulesti, Răpolțel, Rapolt, Simeria (Paraclis-Centru), Boiu, urmând ca până la finalul Postului Mare să fie vizitate și localitățile Bobâlna și Simeria Veche

sâmbătă, 21 martie 2015

Scara Raiului - Omilie la Duminica Sf. Ioan Scărarul

Părintele Iustin Popovici:
Omilie la Duminica a IV-a din Post
(Duminica Sf. Ioan Scărarul)

De ce Biserica îl aşează pe acest sfânt în mijlocul Postului, ca pe cea mai sfântă icoană, ca să privească toţi la el? Sfântul Ioan Scărarul. Cine este acesta?
Este omul care a trăit şi a scris "Scara Raiului", care a trăit suişul omului din iad până în cer, până în rai. El a trăit Scara de pe pământ până la cer, scara care se întinde din adâncul iadului omului până în culmea raiului. A trăit şi a scris. Om foarte învăţat, foarte citit. Om care şi-a dus sufletul pe calea lui Hristos, care l-a ndus cu totul din iad în rai, de la diavol la Dumnezeu, de la păcat la nepăcătuire şi care, cu dumnezeiască înţelepciune, ne-a descris toată această cale, adică ce trăieşte omul luptându-se cu orice diavol care se află în spatele păcatului.

O carte online: “Scara” Sfantului Ioan Scararul

Click pe imagine

PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE (A SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Din Evanghelia de la Marcu 9, 16-32 citire:

 „Şi Iisus a întrebat pe cărturari: «Ce vă sfădiţi între voi?» Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: «Învă-ţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.»

Iar El, răspunzând lor, a zis: «O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.» Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: «Câtă vreme este de când i‑a venit aceasta?» Iar el a răspuns: «Din pruncie. Şi de multe ori l-a arun-cat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-ţi milă de noi.»

miercuri, 18 martie 2015

Chemarea lui Iisus


I. Voi, care nu ştiurăţi ce-i binele în viaţă
Şi nici căldura sfântă ce inima dezgheaţă,
Voi, care în durere aţi suspinat şi-aţi plâns
Şi cântul fericirii în inimi vi s-a stins,
Veniţi, Stăpânul lumii, Iisus, vă cheamă-ntruna
Şi mâinile-Şi întinde s-astâmpere furtuna.

II. Voi, pentru care viaţa n-a fost decât un chin
Şi zâmbetul durere, iar râsul un suspin,
Voi, ce-aţi ascuns trecutul sub lespezile reci
Şi plângeţi fericirea ce aţi pierdut în veci,
Veniţi cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Găsi-veţi mângâiere la sânul lui Iisus.

Filmul de miercuri seara - Binecuvantata fii, inchisoare

miercuri, 11 martie 2015

. Despre creșterea și educarea copiilor

Sfântul Ioan Gură de Aur 

Vă rog din suflet şi vă implor să aveţi mare grijă de copiii voştri şi să căutaţi mântuirea sufletului lor. Să urmaţi exemplul lui Iov, care, fiindu-i teamă ca nu cumva copiii lui să păcătuiască fie şi cu cugetul, aducea jertfe şi se ruga mult pentru ei. Să urmaţi pilda lui David, care, atunci când a murit, l-a chemat lângă el pe fiul său, viitorul rege Solomon şi, în loc să-i lasă bogăţii, l-a povăţuit: „Fiul meu, dacă vei trăi întru evlavie, nicicând nu vei păţi nimic rău, toate îţi vor merge bine şi viaţa ta se va petrece în linişte. Însă dacă nu te vei face plăcut lui Dumnezeu şi vei fi lipsit de ajutorul Său, rangul tău împărătesc nu-ţi va folosi la nimic. Căci fără evlavie, şi bunurile pe care le ai le vei pierde, şi prin mari ruşini vei trece. Evlavia te va ajuta să dobândeşti şi cele care-ţi lipsesc” (Parafrază la III Regi 2, 1-4).

Ce ne cere Dumnezeu atunci cand ne rugam?

Parintele Arsenie Boca

O atentie interioara, ceea ce de fapt nu inseamna un efort eroic. Dumnezeu stie slabiciunile si neputintele noastre si nu ne cere imposibilul. El doreste numai ca atunci cand buzele noastre pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se gandeasca la El, ca vocea noastra sa fie ecoul inimii noastre. Aceasta este o atentie pur spirituala atunci cand mintea, indiferent de cuvintele pronuntate, mediteaza asupra perfectiunii lui Dumnezeu. 

O atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict. 

O atentie materiala este aceea cand punem pret pe felul pronuntarii cat mai corecte si care ne indeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile materiale. 

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (11 martie)

Troparul Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

duminică, 8 martie 2015

Cuvant ortodox - Anul III, Nr. 26, (135), 04 - 11 martie, 2015

Despre vindecarea slăbănogului



Sfântul Nicolae Velimirovici, Predică la Duminca a II-a din Post


Duminica trecută am ascultat pericopa Evanghelică despre tăria minunată a arătării măreţe şi puternice a lui Hristos. Natanael, care a pus la îndoială cuvintele Apostolului Filip, că îndelung aşteptatul Mesia S-ar fi arătat în lume, şi aceasta în persoana lui Iisus din Nazaret – tot Natanael, de îndată ce a ajuns înaintea Domnului, L-a recunoscut îndată, şi L-a mărturisit atât ca Fiu al lui Dumnezeu, cât şi ca Împărat al lui Israel.

joi, 5 martie 2015

Despre nuntă și căsătorie

Sfântul Ioan Gură de Aur

Un om înţelept, care a spus multe cuvinte de folos, le-a spus şi pe acestea: „Femeia şi bărbatul să se înţeleagă bine între ei” (Parafrază la Înţelepciunea lui Sirah 25, 1). De la început Dumnezeu a avut grijă ca soţii să trăiască în armonie. De aceea vorbeşte despre amândoi ca şi când ar vorbi despre unul, şi spune: „Bărbat şi femeie i-a făcut” (Facerea 1, 27); şi „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3, 28). Pentru că nu poate exista legătură strânsă între doi bărbaţi aşa cum este legătura dintre un bărbat şi o femeie.

Dumnezeu mereu ne face pe plac

În fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut Domnul, Zidi­torul făpturii, face pe placul tău, omul, în fel şi chip: şi cu soarele îţi luminează, te alintă, şi cu lumina lină a lunii limpezi, şi cu văzduhul care înviorează în chip plăcut, şi cu focul, şi cu apa cea de toată trebuinţa, şi cu plantele cele cu grăunţe, şi cu co­pacii, şi cu plantele care au rădăcini bune de mâncat, şi cu roadele care zac pe pământ (şi ce nenumărată mulţime de felurite gusturi plăcute au toate acestea !), şi cu carnea ani­malelor şi a peştilor şi a păsărilor de tot felul.
Dar câte ţesături, câte ţesă­turi ţi-a dăruit Domnul pentru aco­perirea şi înveşmântarea trupului tău; câte metale, câte pietre preţioase – pentru împodobirea ta şi a sfintelor biserici! Aşa îţi face Dumnezeu pe plac în tot chipul, spre buna ta fiinţa­re şi desfătarea ta.
Nu eşti şi tu, oare, îndatorat să îi faci pe plac, tot spre binele tău – să trăieşti după conştiin­ţă şi după Legea lui Dumnezeu, du­pă poruncile şi rânduielile Lui, după Evanghelia Lui, după cum îţi arată maica ta cea duhovnicească – dum­nezeiasca Biserică ?.. El nu are nevoie de nimic dintru ale tale, ci cere să Îi faci pe plac tot pentru tine însuţi, pentru că în aceasta se cuprinde via­ţa ta, tihna ta, lumina ta, puterea ta, bucuria ta, fericirea ta. Părăsiţi nebu­nia, şi veţi trăi (Pilde 9,6).
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Foloasele si vredniciile iertarii

Gânditi-va la toate greselile de care aveti a da socoteala – si, mai ales, sa uitati nedreptatile savârsite de altii voua, iertati pe cei care v-au jignit, ca sa aveti dreptul ca însiva sa fiti iertati – si sa câstigati, astfel, o usurare a necazurilor voastre.

Grecii, fara vreo mare nadejde, dadura adesea, cu privire la acestea, dovezi de întelepciune.  Si voi, care trebuie pâna la urma, sa parasiti lumea aceasta, cu atât de marete nadejdi, nu veti face-o – sau stati la cumpana?

Ceea ce se rezolva de la sine,    nu    va   arogati    si    respectati    astfel    legea dumnezeiasca – si, mai degraba, lasati sa vi se stinga patima fara rasplata pentru voi, în loc de a merita o rasplata?