"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

duminică, 24 mai 2015

PAROHIA SIMERIA-BISCARIA * ŞI CTITORUL SĂU – PREOTUL CRONICAR NISTOR SOCACI(U)

- scurt istoric -
 Pr. lect. univ. dr. Gabriel Valeriu Basa           

În înţelepciunea sa Dumnezeu a ştiut dintru început cele ce-i sunt de folos unui om pentru a avea posibilitatea  de a lucra la mântuirea şi salvarea sufletului său şi implicit a celor din jurul său. Atunci când omul a fost ales şi pentru a ajunge  în veşnicia din care a venit prin munca depusă în mod special în slujirea aproapelui acesta a avut  şi are a face faţă unui şir neîntrerupt de încercări.

          Mintea pervertită de păcat a însuşi acelora în mijlocul cărora a fost rânduit să slujească, realităţile istorice ale perioadei în care a trăit, starea de dezvoltare spirituală şi naţională a oamenilor ori sănătatea acestuia şi a propriei familii, au fost în măsură a determina situaţii cărora doar cu un efort susţinut, iubire necondiţionată faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, credinţa şi nădejdea în dobândirea tuturor celor de folos i-au dat puterea de a zidii Biserica din sufletul şi deopotrivă din comunitatea în care trăia.
          Un astfel de om a fost vrednicul de pomenire preot Nistor Socaci(u) rânduit de Dumnezeu a trăi şi a sluji în Biserica din Biscaria, astăzi parte integrantă a localităţii Simeria, care, din punct de vedere administrativ bisericesc, constitue actualmente parohia Simeria – Biscaria, din protopopiatul Orăştie, în cadrul Episcopiei Devei şi Hunedoarei. Primele  ştiri despre viaţa şi obârşia părintelui le avem din însăşi Cronica alcătuită în proză şi versuri în perioada anilor 1848 – 1856 şi intitulată „Epistolă a năcazurilor şi Istoria timpurilor trecute”.
Lucrarea, împărţită în 11 predoslovii (capitole) cuprinde un număr de 9755 de versuri grupate în primele 10 capitole precedate de câte un scurt material în proză şi este finalizată prin consemnările făcute numai în proză în cea de a unsprezecea predoslovie.
Împletind în continuare întâmplările din viaţa sa cu cele ale comunităţii în mijlocul căreia trăia, preotul Nistor Socaciu, descria şi eforturile întreprinse de frământările legate de ridicarea unui nou locaş de rugăciune în Biscaria, în contextul în care vechea biserică, construită în anul 1733 ajunsese într-o stare foarte degradată, încât autorităţile timpului au decis a o închide, în data de 31/19 octombrie 1856. Abia după câteva sumare reparaţii şi constatări ale comisiilor de cercetare s-a îngăduit deschiderea ei în Duminica dinaintea Naşterii Domnului, respectiv în data de 23 decembrie 1856, cu condiţia că în primăvara anului 1857 se vor începe lucrările de edificare a unei alte Biserici.
Grija părintească pentru credincioşii încredinţaţi este evidenţiată şi de însemnările făcute referitor la materialele necesare construirii bisericii ce dăinuieşte până astăzi,  pentru care, consemna părintele Nistor „am şi tocmit cărămidari care să facă vreo 40.000 sau 50.000 şi var am cumpărat vreo două sute de ferdele. Iară acum ce va urma cu zidirea sfintei biserici nu ştiu... .”
Ce a urmat în amănunt nu ştim, ştim doar că Biserica actuală a fost finalizată în anul 1860 aşa cum ne spune pisania scrisă cu litere chirilice pe tocul fostelor uşi de intrare în Biserică. „Această Sfântă Biserică s-a zidit prin binecuvântarea Excelenţei Sale părintelui Preasfinţit Arhiereu Andrei baron de Şaguna al Bisericii Greco-Răsăritene în Ardeal în anul 1860 – Nistor Socaci(u) parohul Bisericii”.
Stilul arhitectural al bisericii este simplu, în formă de navă având  altarul semicircular, despărţit de restul bisericii printr-o catapeteasmă din cărămidă, având trei uşi, două diaconeşti şi uşile împărăteşti. Lungimea bisericii este de paisprezece metri, lăţimea de şase metri iar zidul exterior al Bisericii are grosimea de 1 metru fiind alcătuit din piatră amestecată cu cărămidă.  Biserica a fost pictată în interior cu pictură în frescă, executată în anii 1982 – 1984 de către pictorul N. Mărculescu din Bucureşti. În anii 1990-1991 s-a adăugat un pridvor închis, pictat tot în frescă de către pictorul bisericesc Marian Verza din Sibiu şi a fost aplicat un strat de zugrăveală exterioară, încât actualmente lungimea totală a Bisericii este de 20 m.
Făcute pe cheltuiala credincioşilor parohiei, sub îndrumarea preoţilor Iosif Baciu, respectiv Laurian Tomotaş, Traian Crişan şi Gabriel Basa, toate lucrările de întreţinere, sunt o continuare a jertfelor credincioşilor greu îcercaţi de altă dată.

Asemenea cronicii în versuri, mărturia jertfei modestului şi încercatului, dar în acelaşi timp şi vrednicului slujitor al altarului din satul Biscaria – de altă dată, părintele Nistor Socaci(u) dăinuieşte smerită peste veacuri, constituind un imbold ca şi acum, când se impun lucrări de reabilitare exterioară, a face fiecare după măsura sa - atât cât este posibil - pentru ca jertfa generaţiilor anterioare să dăinuiească pentru salvarea sufletelor tuturor acelora care Dumnezeu va îngădui a ajunge să-i păşească pragul. Această „istorie locală” în care sunt notate întâmplările vrednice de a fi cunoscute ne oferă un tablou destul de izbutit menit a edifica asupra desăvârşitei identificări a preoţilor de aici cu poporul din mijlocul cărora provin.

*satul Biscaria este astăzi parte integrantă a localităţii Simeria, constituind din punct de vedere administrativ bisericesc parohia SIMERIA – BISCARIA din protopopiatul Orăştie, în cadrul Episcopiei Devei şi Hunedoarei din Mitropolia Ardealului  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!