"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

duminică, 17 iunie 2018

Despre grijile vietii

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului
Duminica a III-a după Rusalii – Matei VI, 22-33
Duminica aceasta este una a Proniei divine, a Celui Care a creat si pazeste intreaga omenire, de la facerea lumii si pana acum.
Iata-ne, iubitilor, din nou in sarbatoare. Momentele de sarbatoare sunt pentru noi nu numai oaza de lumina, ci si momente de intarire, momente de fortificare spirituala. Stim fiecare dintre noi, din experienta zilnica, faptul ca avem nevoie de odihna trupeasca si spirituala, ca sa putem sa ne indeplinim indatoririle pe care le avem in lumea aceasta. Cu atat mai mult cu cat sarbatorile sunt pentru noi niste evenimente care nu-s din lumea aceasta, ci sunt evenimente dumnezeiesti, pentru ca in ziua respectiva recapitulam, prin Sf. Liturghie, re-crearea cerului si a pamantului, Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Evanghelia de azi vine sa ne arate cum suntem, de fapt, in viata noastra de zi cu zi. Adica vine sa ne spuna despre zbaterea, grija noastra zilnica indreptata mai mult inspre ce mancam, spre cu ce ne imbracam, incotro sau spre ce ne uitam, atentionandu-ne, totodata, ca daca Ii slujim lui Dumnezeu, nu mai putem sluji nimanui altcuiva. Si ca toate aceste griji sunt doar ale lui Dumnezeu, si ele trebuie lasate in grija Sa.

Evanghelia de astazi ne spune, de la inceput, ca „Luminatorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat“. Ochiul curat anunta si curata o inima curata. Ochiul curat aduce lumina lui Hristos in sufletul doritor de Dumnezeu. Mare parte a ispitelor care se napustesc asupra noastra vin prin ochii acestia trupesti, care judeca mereu cu sminteala din fiecare dintre noi, care vad mereu pacatul acolo unde ar trebui sa vada virtutea, care se preocupa de cele ale lumii acesteia, mai mult decat de cele ale lui Dumnezeu. Priviti la ochii copiilor! Cat sunt ei de curati, de luminosi! Ochii lor sunt curati pentru ca inimile lor sunt curate. Pentru ca in inima lor nu a intrat viclenia, pacatul, necuratia. O astfel de privire, o astfel de lumina a ochilor nostri asteapta Dumnezeu de la noi.
Mai departe, Domnul spune un lucru grav. Ne spune ca nu putem sluji la doi domni: si lui Dumnezeu, si lui mamona. Adica nu putem fi crestini doar de sarbatoare, de duminica, iar in restul saptamanii sa facem voia celui rau, a mamonei. Nu putem cauta Imparatia Cerurilor fara sa ne hotaram, foarte clar, cui vrem sa slujim. Lui Dumnezeu nu-I place duplicitatea, tradarea. A sluji lui Dumnezeu inseamna a te pune total, definitiv, in slujba Sa, a-I sluji neincetat, asa dupa cum ne invata Sfanta noastra Biserica, atunci cand ne indeamna sa ne rugam neincetat, sa Il slavim pe Dumnezeu cu vreme si fara de vreme. Astfel, si El, Bunul Dumnezeu, Se va ingriji sa nu fim lipsiti de absolut nimic, niciodata, din ce avem nevoie pentru mantuirea noastra.
Fiecare dintre noi, zice Domnul, suntem mai de pret in fata lui Dumnezeu decat crinii campului. Si ca tuturor El ne poarta de grija. Singura conditie insa e sa stim, sa constientizam ca suntem creatia lui Dumnezeu si sa ne bucuram de aceasta! Iar bucurandu-ne, sa cautam „mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui“, pentru ca „toate acestea sa ni se adauge noua“.
Ce trebuie oare sa facem noi pentru a dobandi bucuria de care avem nevoie pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu? Cum sa trecem peste toate aceste ispite? Cum sa ne imbogatim de Dumnezeu? Poate ca noi, oamenii de acum, nu ne luptam cu necredinta. Poate ca nu ne luptam cu indoiala, pentru ca este firesc ca orice om care gandeste sa nu mai aiba azi curajul sa nege istoricitatea Mantuitorului Hristos. Unii se indoiesc de divinitatea Lui pentru ca Dumnezeirea sau respectarea voii lui Dumnezeu implica o osteneala din partea noastra, o greutate. Este mai usor sa nu fii credincios decat sa fii credincios, dar, in momentul in care ne aducem aminte ca suntem calatori in aceasta viata, nu avem altceva decat sa ne gandim ca aici, in lumea aceasta, ne agonisim viata cea vesnica.
Se spune intr-o pilda ca a fost intrebat unul care prea mult se lauda el cu averea pamanteasca pe care o avea: „Dar averea pe care o ai, de unde e?“ „De la tatal meu si tatal meu de la bunicul…“ Si i s-a zis: „Dar tu dupa ce pleci, cui o lasi?“ „Copiilor mei.“ „Insemneaza ca nu-i a ta. De ce te lauzi atat de mult cu ea?“ Noi avem dreptul doar de a folosi averea pe care ne-o daruieste Dumnezeu, si in functie de cum folosim averea aceasta vom primi rasplata lui Dumnezeu.
Ce insemneaza a ne imbogati in Dumnezeu? Dumnezeu a facut foarte bine totul. Dumnezeu mi-a daruit mie ca dar, inca din rai, posibilitatea aceasta de a ma imbogati de El, de a fi mostenitor al Imparatiei Sale. Dumnezeu ne da acest dar, trebuie insa noi sa stim sa-l folosim.
Sfintii Parinti, traitori in vechime, au o afirmatie: Dragostea lui Dumnezeu este nemarginita. Cel mai mare sfant nu-L poate iubi pe Dumnezeu asa cum poate iubi Dumnezeu pe cel mai pacatos om. El ma iubeste pe mine – cel mai mic dintre cei mici – mai mult decat iubeste un sfant pe Dumnezeu! Sau as putea spune altfel: Dumnezeu iubeste atat de mult pe cel mai amarat si mai pacatos om, cat nu-L putem noi iubi pe El. Dragostea binecuvanteaza totul.
Bunul Dumnezeu ne vrea sa intram in aceasta dragoste, si sa nu cautam mai intai toate „celelalte“: ce vom manca, ce vom bea, cu ce ne vom imbraca. Cautand Imparatia Cerurilor, suntem deja in ea, pentru ca intram deja in Imparatie, prin Tainele Sfintei noastre Biserici, mancand Trupul lui Hristos, band bautura noua din acest Izvor nesecat de dragoste si jertfa, care este Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.
Sa ne rugam Domnului, cautand Imparatia Sa, sa ne dea darul de a ne raporta intotdeauna la El, de a lasa pe Dumnezeu sa gandeasca in mintea noastra si sa nu gandim numai cu mintea noastra. Sfinti Parinti vorbesc despre acel moment de slabiciune in care, daca ne-ar lasa Dumnezeu dupa mintea noastra, sa judecam dupa mintea noastra, indata ne-am indeparta de El. Am uita si de lucrurile spirituale si de lucrurile acestea care nu tin de lumea aceasta. De aceea sufletul trebuie sa se pregateasca pentru viata de veci impreuna cu trupul.
Sa faca Bunul Dumnezeu sa pricepem indemnul cel mare al Duminicii de astazi: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua“. Amin.
sursa: http://www.agnos.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!