"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

duminică, 14 august 2016

Tâlcuire la cuvintele: Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi… (Isaia 26, 20)

Sfântul Maxim Grecul

Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi trecut! (Isaia 26, 20)

Dumnezeiasca cugetare a Proorocului Isaia: Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine clipe, pană când mânia va fi trecut!, atât cât pot eu înţelege, are următorul sens. De vreme ce puţin mai sus Proorocul s-a rugat, zicând: Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut! Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău!, adică, după acele necazuri şi pedepse pe care noi, pentru păcatele noastre, le-am îndurat din partea Ta, a nemitarnicului şi înfricoşătorului Judecător şi ne este frică, pentru că şi cetatea Ta cea sfântă - Ierusalimul - ai nimicit-o deja şi renumitul templu, Sionul cel dumnezeiesc, l-ai dărâmat şi pe împăraţii noştri şi pe preoţi şi pe poporul tău i-ai lăsat în robie în ţinut îndepărtat şi necurat, acum Te rugăm, milostive Doamne: milostiveşte-Te asupra noastră, priveşte-ne cu ochi milostiv şi dăruieşte-ne linişte, întorcândune din robia îndelungată a babilonienilor şi sălăşluieşte-ne în pământul Tău, pe care l-ai făgăduit părinţilor noştri: lui Avraam, Isaac şi Iacov, iubiţilor Tăi.

Cu astfel de rugăciuni şi altele asemenea lor fiind înduplecat, multmilostivul Dumnezeu le răspunde şi le porunceşte cu milă, zicând: du-te, poporul meu, adică rânduieşte-ţi viaţa ta în aşa fel încât să umbli în păzirea şi împlinirea tuturor poruncilor Mele. Prin cuvântul „du-te” El numeşte aici nu mişcarea şi nici strămutarea cu picioarele din loc în loc, ci înălţarea şi izbânda din virtute în virtute mai mare. Şi acest lucru ne învaţă Însuşi Domnul când le spune iudeilor: umblaţi cât aveţi Lumina (Ioan 12, 35), poruncindu-le nu strămutarea din loc în loc, ci izbânda în virtuţi, în sfintele Lui porunci, aşa cum şi Psalmistul spune despre Sfinţii Mucenici: Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor (Ps. 125, 6), ceea ce înseamnă că, păzind credinţa şi iubirea lui Hristos, ei au îndurat cu bucurie toate chinurile şi necazurile. Dar, pentru că în această umblare noi avem nevoie de mare atenţie şi pază de sine, adaugă, zicând: intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi trecut!, adică, cu tot cugetul tău şi cu toate gândurile păzeşte-ţi mintea ta întreagă în lucrarea tainică a inimii tale şi nu o lăsa să rătăcească pe drumuri încoace şi încolo, ci închide pentru ea uşile tale, adică păzeşte-ţi cu sârguinţă cele cinci simţuri, prin care intră moartea cea tainică şi îl omoară pe omul lăuntric. Ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi trecut!, adică găseşte-ţi liniştea faţă de grijile deşarte, nefolositoare şi de prisos ale acestei lumi deşarte, de care eşti legat şi neîncetat te agiţi, iar pe Mine, Care îţi poruncesc: înţelege că Eu sunt Dumnezeu, nu Mă asculţi deloc şi toate gândurile tale, toată râvna şi dorinţa sunt îndreptate spre câştigurile pământeşti şi vremelnice şi spre bogăţia cea pierzătoare.

Iar dacă îţi doreşti sincer să te desfeţi cu bunătăţile Mele, pe care Eu le-am pregătit celor ce Mă iubesc, să umbli totdeauna în poruncile Mele cu cuget drept şi desăvârşit şi cu dorinţă sinceră, îndepărtându-te de toate grijile şi frământările deşarte, lumeşti. Ascunde-te puţine clipe (v. 20), adică, în această viaţă scurtă, îndepărtează-te de legăturile deşarte, până când mânia va fi trecut, mânie care urmează să vină peste toţi păcătoşii în Ziua Judecăţii, când i se va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Însă despre acestea s-a spus destul.

Să cercetăm, aşadar, ceea ce a mai spus acelaşi Prooroc în aceeaşi cântare: Morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia (v. 14). Spunând mai sus: Vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit vrăjmaşilor Tăi îi va mânca! (v. 11), Proorocul prezice, astfel, în chip limpede, despre râvna nebunească a saducheilor şi a fariseilor care i-au închis în temniţe pe Apostolii ce propovăduiau învierea morţilor în numele lui Iisus; de asemenea, prooroceşte şi despre pieirea definitivă a întregului neam care L-a răstignit pe Domnul, zicând despre el: fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai nimicit şi ai şters până şi numele lor (v. 14). Şi acest lucru s-a împlinit atunci când Domnul i-a predat în mâinile armatei romane în timpul împăraţilor romani Vespasian şi Titus şi i-a împrăştiat pe tot pământul.

Însă din ce cauză a îngăduit dreapta judecată a lui Dumnezeu asupra lor acest dezastru? Acest dezastru a fost îngăduit asupra lor pentru că potrivnicii - cărturarii şi fariseii - împreună cu arhiereii lor nelegiuiţi, au spus: morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia, adică necredincioşii nu vor învia înaintea popoarelor care nu au fost părtaşe la viaţa veşnică. „Şi umbrele” sunt Sfinţii Apostoli, care au fost trimişi în toată lumea să învieze sufletele omorâte de închinarea la idoli cea purtătoare de moarte.

Acest lucru îl lămureşte limpede Apostolul Pavel în prima Epistolă către Tesaloniceni, zicând: pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi de la cei de un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei, care şi pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu (I Tes. 2, 14-16). Însă şi în Faptele Apostolilor ei se arată spunând acelaşi lucru Apostolilor: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele Acestui Om! (Fapte 5, 28)

De asemenea, Proorocul, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască asupra celor ce cugetau necuviincios despre Hristos, se roagă Domnului împotriva lor şi spune: Înmulţeşte poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te mare (v. 15), adică celor ce caută slavă de la oameni pe pământ, iar nu de la Dumnezeu în veacul viitor. Apoi spune mai jos, bucurându-se:  Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! (v. 19), adică neamurile îngropate în toate păcatele cele urâte de Dumnezeu vor învia prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi se vor bucura locuitorii pământului, fiind stropiţi cu roua care iese din Tine, Dumnezeule, şi care este Sfântul Botez şi împărtăşirea darurilor Sfântului Duh şi desfătarea cu Sfintele Scripturi. Iar pământul necredincioşilor şi cugetul necredincios, pe care l-au născocit împotriva Ta, Doamne, vor cădea, adică nu vor rămâne, ci ca fumul vor pieri şi ca cenuşa, care este măturată de vânt de pe faţa pământului. Căci a căzut peste ele Piatra cea din capul unghiului, despre Care se spune că cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi (Matei 21, 44). Însă noi să ne ţinem cu putere de Ea ca să fim întemeiaţi pe Ea şi neclintiţi în veci. Amin.
SFÂNTUL MAXIM GRECUL
Tâlcuiri şi sfaturi
Traducere Florentina Cristea
Carte tipărită cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului Părinte GALACTION,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Tipărită la Editura Egumeniţă, Galaţi, 2004

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!