sâmbătă, 1 iulie 2017

Vindecarea slugii sutasului

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului
Imi place sa-mi reamintesc, de fiecare data cand Dumnezeu ne randuieste cate o mare bucurie, de un lucru care e mai presus de orice si care constituie pentru noi un criteriu de echilibru, si anume acela ca nimic nu este intamplator in lumea aceasta, de la cele mai marunte lucruri, pana la cele mai frumoase si mai incantatoare. Si aduc ca marturie un cuvant scripturistic.
Mantuitorul le spune ucenicilor: “Nici un fir de par din capul vostru nu se va ridica fara voia lui Dumnezeu.”Iata, prin randuiala Bunului Dumnezeu, ne aflam astazi, din nou, intr-o alta sarbatoare, intr-o noua Duminica a intalnirii cu Dumnezeu, de aceasta data pe drumul inspre Capernaum. Orice intalnire cu Dumnezeu este o sarbatoare, o inviere, un prilej de mare bucurie! In aceasta bucurie se inscrie si sarbatoarea de astazi, pentru ca ea nu este o simpla duminica, ci este o duminica pregatitoare si pilduitoare pentru viata noastra duhovniceasca, de crestini aflati pe calea spre Hristos.

Ne spune Sf. Evanghelie ca “in vremea aceea, pe cand Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit”.
Remarcam ca sutasul I se adreseaza Mantuitorului la modul la care o faceau toti ucenicii Sai, toti cei care credeau ca Hristos nu este doar un profet sau un proroc oarecare, ci ca El este Insusi Dumnezeu.
Si, mai ales, acest sutas nu vine sa ceara ceva pentru sine. Si nici nu vine poruncitor, in virtutea functiei sale si a puterii cu care fusese investit. Era conducator peste o suta de oameni. Avea, fara indoiala, o multime de servitori si de servitoare. Or, iata, sutasul nu face nici un gest care sa il arate mai presus decat Cel Caruia I se adreseaza. Sluga sutasului zace bolnava in casa, iar stapanul vine si se adreseaza lui Hristos, cu smerenie de rob, sa o tamaduiasca.
Domnul ii raspunde: “Venind, il voi vindeca”. Ce ii spune insa sutasul: “Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea”.
Ce credinta mai mare decat aceasta ati intalnit altundeva in Evanghelie? Domnul Se ofera sa vina El Insusi in casa sutasului, a celui care Ii solicita ajutorul, vindecarea, minunea, iar sutasul, in schimb, are deplin constientizata situatia pacatoseniei lui si se simte atat de nevrednic de primirea Mantuitorului, incat nici nu indrazneste sa se gandeasca la faptul ca Acesta ar putea sa-i treaca pragul. Insa, ceea ce este foarte important de vazut aici, pacatosenia sutasului nu anuleaza credinta ca Hristos poate, prin Cuvantul Sau si prin puterea Sa, sa-i vindece sluga.
Ce spune sutasul mai departe? “Si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te! si se duce, si celuilalt: Vino! si vine. Si slugii mele: Fa aceasta si face”.
Desigur, raspunsul acesta, cum ne minuneaza pe noi astazi, L-a uimit si pe Hristos. De fapt, chiar Sf. Evanghelie de la Matei spune ca “auzind aceasta, Iisus S-a minunat!” E printre putinele momente in care Sf. Scriptura ne spune ca Domnul nostru Iisus Hristos “S-a minunat”. Se uimeste, Se minuneaza pentru ca gaseste intre neamuri, intre pagani, o credinta extraordinara!
Drept urmare, Hristos ii daruieste sutasului implinire a dorintei dupa credinta lui: “Du-te si fie tie dupa cum ai crezut!” Se vede ca a crezut puternic sutasul, pentru ca, spune Evanghelia, “s-a insanatosit sluga sa in ceasul acela”.
Iubiti credinciosi, iata o minune care e pentru noi pilda vie pentru a ne apropia de Dumnezeu cu aceeasi dragoste si credinta, dragoste si credinta ca El este intr-adevar Parintele nostru si ne considera pe fiecare dintre noi fii si fiice ale Sale. Si mai trebuie sa retinem ceva de aici: puterea lui Dumnezeu e atat de mare, incat nu exista necaz, suferinta, durere, si nici chiar moarte sa nu poata fi biruite de puterea lui Dumnezeu! Numai sa credem cu adevarat ca El este stapanul vietii si al mortii!
Prin Evanghelia sutasului fiecaruia dintre noi ni se deschide Raiul mantuirii, poarta Imparatiei. Pentru ca tot Sf. Scriptura ne spune, imediat mai incolo, ca “multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia Cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor”.
Fie ca pilda de smerenie, de credinta si de dragoste a sutasului sa se faca pilda vie umblarii noastre. Si faca Bunul Dumnezeu ca si noi sa auzim, laolalta cu acest sutas: “Du-te, fie tie dupa cum ai crezut!” Iar credinta noastra sa tamaduiasca pe toti cei pentru care indraznim cu rugaciune catre Dumnezeu.
sursa: http://www.agnos.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!