"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Corabia - Duminica a IX-a după Rusalii

luni, 14 august 2017

Maica Domnului, Maica Bisericii

Evanghelia de la praznicul Adormirii Maicii Domnului, (Lc. 10, 38-42; 11, 27-28)
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură ca să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus răspunzând i-a zis: Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbeşte despre două surori, Marta şi Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a înviat din morţi. Cele două surori, Marta şi Maria, sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, şi anume că Maria, sora Martei, ca şi Fecioara Maria, este mai mult preocupată de cele duhovniceşti decât de cele materiale. Ea este mai întâi preocupată de a asculta cuvântul de viaţă făcător şi mântuitor al Domnului Iisus Hristos, în timp ce Marta voia să arate preţuirea ei faţă de Iisus printr-o ospitalitate materială deosebită, printr-un ospăţ mare.
Maria şi Marta: grija pentru suflet şi apoi grija pentru trup
În casa celor două surori, Mântuitorul vorbea cu Maria despre cele duhovniceşti, lăsând-o pe Marta să pregătească ospăţul mare de bucate. Însă când Marta a zis către Domnul: ‘Spune-i surorii mele, Maria, să mă ajute’ (Lc.10,40), Mântuitorul Iisus Hristos a dojenit-o pe Marta cu aceste cuvinte: ‘Marto, Marto, te sileşti şi de multe lucruri te îngrijeşti. Dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea’ (Lc. 10, 41-42). Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos doreşte ca omul să caute mai întâi cele spirituale şi apoi cele materiale.Omul nu este făcut să trăiască doar ca o fiinţă biologică, care se hrăneşte cu alimente materiale, ci el este în primul rând o fiinţă spirituală, purtătoare de trup, chemată să fie şi purtătoare de Duh Sfânt sau de Dumnezeu. Maria şi-a ales partea cea bună, şi anume hrana duhovnicească a sufletului care vine din legătura vie a omului cu Dumnezeu, prin ascultarea Evangheliei, prin rugăciune şi fapte bune. Maria reprezintă aici prioritatea vieţii spirituale faţă de viaţa materială, biologică, deoarece trupul este trecător, dar sufletul este nemuritor, fiind chemat la viaţa cerească, la comuniune cu Dumnezeu Cel veşnic. Iar viaţa cerească începe din lumea aceasta pământească, prin Botez, prin credinţa în Dumnezeu şi prin legătura vie cu El. De viaţa spirituală a sufletului pe pământ depinde şi starea lui de după moarte, precum şi starea trupului după învierea de obşte. Această viaţă spirituală este singurul lucru care trebuieşte, este unicul necesar, este partea cea bună aleasă de Maria. Spre sfârşitul Evangheliei de astăzi se spune: ‘Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt’ (Lc.11, 27).
Femeia din popor, căreia nu i se cunoaşte numele, reprezintă pe toţi credincioşii, reprezintă Biserica întreagă care va lăuda peste veacuri pe Maica Domnului când ascultă cuvântul Fiului ei. Femeia din popor L-a auzit pe Iisus şi îndată a fericit pe Mama Sa, pe Maica Domnului. L-a văzut pe El şi a lăudat-o pe ea, pentru că nu despărţea pe Fiul de Maica Sa. Femeia aceasta din popor ne arată înţelepciunea şi comuniunea întru credinţă. Şi anume, când Îl vedem pe El, pe Hristos Domnul, să ne gândim şi la Maica Sa, când Îl lăudăm pe El, să lăudăm şi pe Maica Sa. Femeia din popor ne arată că toată cinstirea, toată preţuirea, toată lauda pe care noi o aducem Maicii Domnului o aducem pentru că este Maica Domnului Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxă nu desparte niciodată pe Fiul de Maica Sa şi pe Maică de Fiul Său
În Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Născătoarei de Dumnezeu purtând Pruncul pe braţul stâng, lângă inimă, şi arătându-L lumii cu mâna dreaptă, pentru că toată cinstirea, toată slava, toată preţuirea ei vin din faptul că ea L-a născut pe El în lume ca Mântuitor al lumii. Însă când femeia din popor L-a ascultat pe Mântuitorul şi a fericit-o pe mama Sa zicând: ‘fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt’ (Lc. 11, 27), Mântuitorul Iisus Hristos nu a contrazis cele spuse de ea, ci a spus ‘aşa este’, dar a adăugat ceva foarte semnificativ pentru a înţelege noi legătura dintre Biserică şi Maica Domnului. Mântuitorul spune: ‘Dar fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el’ (Lc. 11, 28), adică îl împlinesc, îl traduc în fapte, îl fac roditor în viaţa lor prin fapte bune. Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos confirmă adevărul că Maica Domnului este fericită, fiindcă L-a născut pe El, L-a crescut şi L-a dăruit lumii.Însă, ca şi Maica Domnului, sunt fericiţi şi toţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
Astfel, vedem în această legătură dintre Maica Domnului şi Biserică taina sălăşluirii sau locuirii lui Dumnezeu în oameni. Hristos Domnul a sălăşluit în Maica Domnului cu Trupul, pentru că a luat Trup din trupul ei, însă, în noi oamenii, Hristos Domnul Se sălăşluieşte prin Duhul Sfânt şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Cu cât primim mai intens pe Hristos în noi prin rugăciunea în Duhul Sfânt şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu atât devenim mai mult purtători de Hristos.
Maica Domnului, rugătoare nebiruită
Arătându-i mult respect şi preţuire Maicii Sale, Hristos Domnul nu poate să nu asculte de mama Lui, nu poate să o refuze. Astfel, când este rugat de ea, Fiul ei săvârşeşte prima Sa minune, minunea schimbării apei în vin la Nunta din Cana Galileii. De aceea Biserica Ortodoxă o numeşte pe Maica Domnului ‘rugătoare nebiruită’, adică rugătoare nerefuzată. Drept urmare, orice slujbă se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă, către sfârşit, la otpust, se spune: ‘Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale… şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor’. Maica Domnului aduce bucurie în viaţa noastră, aduce comuniune, prezenţă de mamă în mijlocul însingurării şi înstrăinării noastre, cu rugăciunile ei izbăvind din moarte, adică din despărţirea de Dumnezeu, sufletele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos nu uită de mama Sa nici chiar în ultimele clipe ale vieţii Sale. Privind de pe Cruce spre ucenicul Său iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul, Iisus îi spune: ‘Iată, mama ta’ (In. 19, 27), iar arătând-o ucenicului pe ea, El îi spune ei: ‘Iată, fiul tău’ (In. 19, 26). Astfel, în momentul morţii Sale pe Cruce, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că Maica Lui după trup devine maică duhovnicească a celor care-L iubesc pe Iisus până la capăt, până sub Cruce.Ucenicul iubit, adică Sfântul Ioan Evanghelistul, reprezintă pe toţi creştinii şi toate creştinele care în vremuri de încercare mărturisesc pe Hristos, Îl iubesc pe El şi nu se despart de El. Deci Mama lui Iisus devine mama lor duhovnicească, mama tuturor celor care-L iubesc pe El. Aşadar, Mântuitorul Iisus Hristos ne încredinţează pe Maica Domnului ca fiind maica duhovnicească a creştinilor. Iată de ce Biserica o pomeneşte în toate slujbele sale, dar mai ales în Acatistele şiParaclisele consacrate Maicii Domnului.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată ei. Potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea la cer a Fiului său, a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică. Astfel Maica Domnului s-a pregătit duhovniceşte prin rugăciune către Dumnezeu şi prin cuvinte de rămas bun de la cei din jurul său. Sfinţii Apostoli ai lui Hristos au fost îndrumaţi de Duhul Sfânt să se reîntoarcă la Ierusalim ca să fie prezenţi la înmormântarea ei. Trupul neînsufleţit al Maicii Domnului a fost dus, cu mare jale, evlavie şi multă cinstire în cântări ale îngerilor şi ale oamenilor la mormântul pregătit ei în satul Ghetsimani de lângă Ierusalim şi aşezat acolo. După trei zile de la înmormântarea sa, a ajuns şi Sfântul Apostol Toma la Ierusalim şi a mers la mormântul ei. Dorind el să vadă şi să cinstească trupul Maicii Domnului, a cerut să fie deschis mormântul ei. După deschiderea mormântului, toţi cei prezenţi au constatat cu uimire că trupul ei nu mai era în mormânt, pentru că în chip minunat a fost ridicat la cer, unde se afla şi sufletul ei. Această mutare a trupului ei la cer, după ce a trecut totuşi prin moarte ca lege a firii omeneşti, este tâlcuită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii în frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (†749) ca fiind un dar al lui Dumnezeu. De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit moartea prin Înviere şi S-a înălţat la cer întru slavă, să rămână în mormânt şi să fie dat stricăciunii. Astfel, după cum trupul ei a rămas integru sau fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul naşterii lui Hristos din ea, tot aşa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea şi mutarea ei de la viaţa pământească la viaţa cerească. Deci Maica Domnului s-a mutat cu sufletul, iar apoi şi cu trupul la cer, în lumina lui Hristos, fiind ‘Maica Vieţii’, iar cu rugăciunile sale ‘izbăveşte din moarte sufletele noastre’ (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
În această zi de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor întrucât a născut fiu şi ştie ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie şi ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor şi monahiilor, întrucât ea este deodată maică şi pururea fecioară. Ne rugăm Maicii Domnului în mod deosebit să păzească pe toţi părinţii copiilor care în anii grei de comunism s-au rugat ca ea să ocrotească ‘,ţara şi poporul, turma şi păstorul’. O rugăm să fie ocrotitoarea tuturor slujitorilor sfintelor altare, adică a arhiereilor, preoţilor şi diaconilor, pentru că este Mamă de Preot, adică Maica Domnului Hristos sau Arhiereul Cel Veşnic. Deci Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii Biserici, este şi bucuria întregii Biserici. De aceea, ea are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului,9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului şi 31 august – Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile însemnate prin culoare roşie.
Tuturor celor ce poartă numele de Maria sau derivate ale acestui nume le dorim ani mulţi cu sănătate şi fericire, spor în credinţă şi în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria Maicii Domnului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!