"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Femeile mironosițe, binevestitoarele Învierii

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Aș vrea să văd …!

Hristos trecea prin Ierihon și tot vorbind, mergând încet,
Un orb văzu în mintea lui trecând Iisus din Nazaret.
Și totuși orbul îi întreabă, simțind mulțimea fremătând:
„Cine-i ce trece-n prejma mea, orașul nostru străbătând?”
Un trecător îi zice-n grabă: „Este Iisus din Nazaret!”
Îi dete doi dinari, mustrându-l: „Să taci din gură…! Fii discret..!”
Dar orbul nici nu vrea s-audă și-ncepe tare a striga:

„Iisuse , Fiu născut din David, ai milă și de viața mea!”
În treacăt, câțiva iar îl mustră, voind să-l ducă-ntr-un iatac.
Iisus s-oprește lângă dânsul și-i zice blând: „Ce vrei să-ți fac?”
Ca și toți orbii ce nu au văzul, însă cu mintea lor pre-văd
Și-acesta zice, mai în grabă: „O, Doamne sfinte, vreau să văd!
Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somnu-i cu Iisus,
Aș vrea să văd pe mama care în lumea asta l-a adus.
Aș vrea să văd cum crește iarba prin munți, pe dealuri sau pe văi;
Aș vrea să simt cum Creatorul a pus în toate-ai Săi logoi ;
Aș vrea să văd cum apa curge dinspre izvor înspre ocean;
Aș vrea să simt cum Providența ne apără de cel viclean.
Aș vrea să văd cum Fiul veșnic e zugrăvit de iconar,
Aș vrea să simt cum se preface vinul în sânge pe altar.
Aș vrea să văd oamenii harnici muncind cu trudă pe ogor;
Aș vrea să văd îngeri din ceruri cântând cu oamenii în cor.
Aș vrea să văd cum își îndoaie genunchiul omul rugăciunii;
Aș vrea să văd cum se frământă chipul cel Sfânt în Casa Pâinii;
Aș vrea să văd căzând în noapte o lacrimă de pocăință;
Aș vrea s-aud văzând cu ochii pe cei ce zac în suferință;
Aș vrea să văd un pustnic ce în priveghi contemplă cerul
Aș vrea să știu cum el coboară din minte-n inimă misterul.
Aș vrea să vad bârna ascunsă în ochii mei întunecați,
Aș vrea să-nvăț cum să scot paiul din ochii cei înlăcrimați;
Aș vrea să văd în ghicitură Împărăția cea de Sus;
Aș vrea să gust nectarul vieții chemând mereu pe Domn-Iisus.
Aș vrea să vad cum minți curate sorbesc din cărți înțelepciune;
Aș vrea să văd tot mai mulți oameni cu drag venind la rugăciune.
Aș vrea să văd păstori destoinici, păzindu-și turma cu credință;
Aș vrea să văd smeriți călugări uscați de post și de căință.
Aș vrea să merg să văd bătrânii uitați în case de azil;
Aș vrea să știu că-n astă lume nu mai curg lacrimi de copil.
O, Doamne Sfinte, dă-mi vederea să-ți văd și chipul nevăzut!
S-aud cuvântul gurii Tale: Credința ta te-a mântuit!”

Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 31-a după Rusalii alcătuită de Arhiepiscop Ioachim

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!