"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Cuviosul Paisie Aghioritul - Doctoria împotriva stresului

sâmbătă, 9 decembrie 2017

„Numai acela este fericit, care se teme de Dumnezeu…”

Mi-ar fi plăcut, tare, să fi gândit eu adevărul din titlul nostru. Dar a făcut-o Sfântul Ioan Gură de Aur cu mult înainte, în celebrele sale Predici la Statui (Partea a II-a, Predica XVIII). Și pare a fi cea mai scurtă predică la Evanghelia Duminicii acesteia, a vindecării femeii gârbove (Luca 13, 10-17). Ce ar fi fost femeia aceasta din realitatea Evangheliei, și cu ea noi toți, gârboviții, fără Hristos? Un număr în plus într-o statistică fadă, ca de morgă? Încă un semn al păcatului, cum gândesc încă mulți asupra bolii, încă o gură de astupat ca să nu-și mai sărăcească familia? Cine știe? Prin Hristos, suferința ei a căpătat valoare, dovedindu-ne Domnul că suferința este parte a vindecării, așa cum moartea este parte a învierii.


De partea cealaltă, cârcotașii. Supărații că s-a încălcat Sabathul (avem și azi destui!), care-I țin lui Dumnezeu lecții de managerizare a timpului minunilor. Aproape te cutremuri! Să Îl ai pe Dumnezeu dinainte și să pierzi vremea cu lecții fundamentate în aroganțe ce nasc mânie! Dumnezeu nu Se mânie pe prostia lor, dar ei se mânie pe bunăvoirea lui Dumnezeu. Pierzând teama de El, mai marele sinagogii nu-i alta decât un nefericit. Cum s-ar fi putut bucura de fericirea femeii desgârbovite, de vreme ce-și pierduse bucuria temerii de Dumnezeu, de frica Legii Lui. Rigiditatea aceasta s-a moștenit și, nu de puține ori, unii confundă Ortodoxia cu propria părere de sine, cu propria gâlceavă cu Dumnezeu.

Nu de puține ori, însă, Domnul pune la punct astfel de excese. Mai ales acolo unde porcii valorează mai mult decât semenii desdrăciți ori, aici, pe cei care țin mai mult la bunăstarea măgarilor ori a boilor lor decât la bucuria desgârbovitei, din mila Domnului.  De ce-i tulbură atât încălcarea regulei? Pentru că numai din ea trăiau, pentru că aveau tendința de a crede mai mult în regulă decât în Dumnezeul cel Viu, mai mult în literă decât în duh, mai mult în Iordan decât în botezul pocăinței lui Ioan. Era mai ușor așa, o vedem și azi. Unde lipsește Duhul, se impune regula, ca o formă de dumnezeire a mediocrității și abuzului, a superficialei genetici a partinicului revanșard și obtuz. În Hristos nu este așa! El vine cu toată dragostea dinaintea și în mijlocul nostru. Tocmai ca să nu contăm mai puțin decât porcii ori măgarii ori boii… Să nu valorăm doar ca animale de povară!

Există o legătură între această Evanghelie și Nașterea Domnului? Ei bine, aduceți-vă aminte că boii și măgarii au cunoscut pe stăpân. Colindul românesc îi ține aproape de iesle. Fericit cu adevărat e numai cel care se teme de Domnul. Neînfricații legaliști? Ei sunt nefericiții care și azi bântuie în emisiuni și comisii, în parlamente și organisme care Îl scot vinovat pe Dumnezeu că există!

Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!