"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

sâmbătă, 23 decembrie 2017

SE APROPIE CRĂCIUNUL… Să ne aducem aminte şi de cei săraci şi năcăjiţi

O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al 4-lea crai şi a plecat şi el, cu aur mult, să-L afle pe pruncul Iisus. Dar în calea lui a întâlnit oameni flămânzi, năcăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur, până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar în somn i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci amin zic ţie: tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine”…


Se apropie Crăciunul. Vrei săi afli şi tu, cititorule, pe Pruncul Iisus şi să I te închini Lui? Vrei să prăznuieşti cu adevărat Naşterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, năcăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice veţi face unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut” (Mt 25, 40).

Cel ce Se va naşte peste câteva zile în ieslea Vifleemului este pilda cea mai măreaţă despre cum trebuie să ne co­borâm şi noi între cei săraci.

În Vifleemul Iudeii erau şi palate, case frumoase, destule, dar Iisus S-a pogorât din lu­mina cerului într-o peşteră rece şi întunecoasă. Din lumea în­gerilor S-a pogorât între pă­storii cei săraci şi năcăjiţi, pentru ca să ne arate că şi noi datori suntem să ne coborâm cu lumină şi ajutor în traiul celor săraci şi necăjiţi.

Şi mai ales în aceste vre­muri de cumplită scumpete să nu uităm dragostea şi mila faţă de cei săraci. Războiul a lăsat aţâţa săraci, atâtea rane şi aţâţa orfani. Nu auziţi cum răsună azi, mai duios ca oricând, colinda lor:

 „La casa de om sărac
S-a gătat făina-n sac
Moş Crăciun, Moş Crăciun”…

 Ce Crăciun vor avea aceşti săraci? Şi ce lucru creştinesc ar fi acela ca „unii să se îm­bete, iar alţii să rabde foame” (I Cor 11, 21) de Crăciun? Naşterea Domnului este şi trebuie să fie praznicul milei şi milo­stivirii faţă de cei săraci.

În fiecare sat să se afle un om al milei, un om al Dom­nului care să umble din casă în casă şi să strângă daruri de Crăciun pentru cei ce n-au Cră­ciun.

I. Trifa

«Lumina Satelor» nr. 51 / 16 dec. 1923, p. 1


Părintele Iosif Trifa, la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!