"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

vineri, 23 februarie 2018

Cum pregătesc coliva monahii din Sfântul Munte



In Sfântul Munte, la sărbătoarea unui Sfânt monahii pun lângă coliva Sfântului și o farfuriuță cu o colivă pentru cei adormiți. Colivă se face şi când o icoană făcătoare de minuni este aşezată în biserică pentru prăznuire. Iar sâmbăta mereu se face pomenirea celor adormiți, cu o farfurie cu grâu fiert ce este așezată în dreptul icoanei Mântuitorului Hristos.


Când este prăznuire, coliva impune o adevărată artă de cofetărie. De obicei este pictat ctitorul sau Sfântul în numele căruia este închinată biserica mare a mănăstirii, ca de exemplu Sfântul Atanasie Athonitul la Marea Lavră, Sfântul Ioan Botezătorul la Mănăstirea Dionisiou. Picturile acestea de icoane realizate cu zahăr multicolor sunt lucrări de artă ce, din păcate, sunt distruse, deoarece coliva este împărțită și mâncată la sfârșitul slujbei.

Monahii athoniți prepară astfel coliva din zilele obișnuite:

Pun grâu strivit în apă pentru a se umfla. Îl fierb, apoi după jumătate de oră strecoară apa, punându-l din nou la fiert în a doua apă până când grâul înflorește, iar zeama devine cleioasă. Adaugă apoi puțină sare. 

După aceea spală grâul cu apă rece, pentru a nu se mai lipi o bobiță de alta, și-l așază pentru a se zvânta.

Cu două-trei ore înainte de Sfânta Liturghie, cel responsabil de colivă ia pesmet, cât încape într-o palmă, sfărâmat foarte bine, și-l adaugă în colivă, pentru a absorbi umezeala, conținutul rămânând uscat. Mai apoi va pune grâul într-un ciur pentru a se strecura pesmetul. Astfel, grâul este deja pregătit. Îl întinde pe platou și pe deasupra așază zahărul (nu pudră, ci cristalin), însemnând grâul în semnul Sfintei Cruci cu zahăr colorat cu scorțișoară. Dacă vrea, poate amesteca dinainte grâul cu alune fărâmițate. La coliva pentru sărbători cu priveghere se adaugă nuci fărâmițate, cuișoare presate, chimen. În loc de nuci, la unele mănăstiri, se pun alune prăjite fărâmițate (cărora le scot coaja) și în locul cuișoarelor, scorțișoară.

Merită să se menționeze cum se fac picturile pe colivă: cu un chibrit sau cu vârful de lemn al unei pensule de pictat realizează schița icoanei după un șablon găurit pe care se așază zahărul (lovindu-se ușor cu penelul, zahărul curge printre găurele lăsând conturul Sfântului. Procedeul se poate repeta cu o altă culoare, pentru a ieși în cele din urmă chipul Sfântului ca o pictură, n. trad.). Acum deja pot să umple hainele, fața, părul cu zahăr de diverse culori. Pentru împodobirea colivei,se adaugă bomboane, drajeuri argintii, aurii etc. de diverse modele.

Coliva curentă este desertul de zi cu zi al monahilor din obștile chinoviale. Monahii ruși de aici obișnuiesc să facă coliva nu din grâu, ci din orez, așa cum se face în Rusia.

sursa:doxologia.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!