"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Cuviosul Paisie Aghioritul - Doctoria împotriva stresului

sâmbătă, 7 aprilie 2018

„Veniţi de luaţi lumină”

Trăim marea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Lumina şi mila lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii. Întreaga natură ia parte la marea sărbătoare. Întunericul a fost risipit. Moartea a fost învinsă. Lumina a ţâşnit din mormânt... „Veniţi de luaţi lumină”.

Veniţi ca să-L primiţi pe Hristos, veniţi să luaţi lumină din Lumina Lui, veniţi ca să luaţi adevăr, înţelepciune, iubire din Adevărul, Înţelepciunea, Iubirea adusă de El în lume. Nu lumina lumânărilor este cea pe care o vestim noi. Nu la lumina lumânărilor se limitează lumina de Paşti. Iisus Hristos este lumina lumii care a biruit întunericul. Ultimul duşman, moartea trupească şi sufletească a fost învinsă. Adevărul a biruit minciuna şi viclenia. Iubirea a topit răutatea, ura, răzbunarea. Acesta este marele eveniment al zilei de astăzi şi credinţa vieţii noastre. Noi, cei ce vieţuim în întuneric am primit, prin Învierea Domnului „arvuna” Învierii noastre şi a vieţii veşnice.


Astăzi începem viaţă nouă în Hristos. Ne-am străduit de-a lungul Postului, ne-am luptat cu patimi, cu ispite, ne-am curăţit sufletul în taina sfintei spovedanii şi am primit Trupul şi Sângele Domnului; ne-am coborât cu El în mormânt, pentru a cunoaşte bucuria înnoirii noastre prin Învierea Lui. El este Începătorul Învierii noastre. El a eliberat sufletele noastre din locuinţa morţilor şi a deschis raiul pentru toţi. Sfântul Apostol Pavel spune: Dacă nu este credinţă în Înviere, atunci zadarnică este credinţa mea şi viaţa mea, am putea adăuga, zadarnice sunt şi cultura şi tehnica şi ştiinţa. Toate nu ar fi decât o alergare după vânt, Aceasta ar fi şi viaţa noastră dacă am decapita credinţa în Înviere. Când voi pune mâinile pe piept, când mă voi desface în pământul din care am fost alcătuit, ştiu că sufletul merge mai departe şi că va veni vremea – ştiută numai de Domnul – când El se va uni din nou cu trupul meu transfigurat. Noi nu mai murim ca nişte osândiţi pe vecie ci, în aşteptarea Învierii de obşte.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 232-233)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!