"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

sâmbătă, 2 iunie 2018

Trebuie să păzim cu tărie mărturisirea de credinţă ortodoxă

Sfântul Maxim Grecul
 
Prietenului său iubit, călugărul Maxim îi urează să se bucure în Domnul!

Cu privire la ce m-ai întrebat, îţi voi răspunde şi prin tine îi voi răspunde fiecărui ortodox. Sfântul simbol, adică mărturisirea de credinţă creştină ortodoxă, a fost alcătuit de primul Sinod Ecumenic al Sfinţilor Părinţi, care au fost în număr de 318 şi care s-au adunat în oraşul Niceea în timpul marelui Împărat Constantin. Atunci, Crezul a fost alcătuit numai până la cuvintele: „Şi întru Duhul Sfânt”.

Iar al doilea Sinod Ecumenic, la care au participat 150 de Sfinţi Părinţi ce s-au întrunit împotriva lui Macedonie – luptătorul potrivnic Sfântului Duh, care a rostit hule la adresa Lui şi L-a numit creat, iar nu Făcător – a adăugat (la ceea ce alcătuise Primul Sinod) învăţătura despre Sfântul Duh.


Iar al treilea Sinod Ecumenic, la care au participat 200 de Sfinţi Părinţi, s-a întrunit în Efes împotriva luptătorului de Hristos Nestorie. Acesta a hulit şi a spus că unul este Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi altul este Acela pe Care L-a născut Pururea Fecioara Maria, de aceea el nici nu a vrut să o numească pe Pururea Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu, ci a numit-o Născătoare de Hristos, despărţind, blestematul, în două persoane un singur Dumnezeu-om, pe Iisus Hristos. Din această pricină, acest al treilea Sfânt Sinod a hotărât şi Tâlcuiri şi sfaturi 21 cu asprime a poruncit sub ameninţarea unor blesteme cumplite ca Sfântul Simbol, alcătuit de cele două Sinoade dinainte, să se păstreze neschimbat şi nimeni să nu îndrăznească, în obrăznicia lui nesăbuită, să adauge ceva la el, nici să scoată din el nici chiar o cirtă sau o iotă, nici să schimbe vreo învăţătură sau vreo literă din el. Pe lângă aceasta, ei au hotărât aşa: dacă cineva, mai târziu, va îndrăzni să facă aşa ceva cu privire la Simbolul credinţei ortodoxe, să fie blestemat şi străin de toată teologia şi adunarea creştină. Straşnică este această poruncă, straşnică este şi interzicerea de a schimba ceva.

Cu privire la acest lucru trebuie să avem mare băgare de seamă dacă dorim cu adevărat să dobândim mântuirea şi unirea cu Sfinţii Părinţi care au alcătuit Sfântul Simbol al credinţei noastre ortodoxe. Şi să nu spui că nu există mare diferenţă în ceea ce şi-au îngăduit să facă astăzi cei ce au născocit noua învăţătură. Straşnica interzicere [a schimbării] îi supune deopotrivă anatemei şi pe cel ce adaugă şi pe cel ce scoate şi pe cel ce schimbă chiar şi cea mai mică formă. De aceea nu este bună lauda voastră, ca să nu spun: obraznică, pentru că vă supune aceleiaşi anateme şi pe voi, care aţi schimbat cuvintele insuflate de Dumnezeu şi spuneţi: „din Maria”, iar nu „de la Maria”, şi „aşteptăm” iar nu „aştept”, şi „viaţa ce va să fie în veci amin”, iar nu „viaţa veacului ce va să fie”.

Vă este de ajuns că aţi săvârşit fapte potrivnice, iar ceea ce ţine de Sfântul Duh, să hotărască aceia, cărora le este încredinţat acest lucru; căci nu puteţi să slujiţi şi lui Dumnezeu şi lui mamona, spune Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 16, 13). Cât s-a rugat marele împărat Iustinian la al cincilea Sfânt Sinod Ecumenic să i se îngăduie să adauge în Sfântul Simbol un singur cuvânt mic: „pururea”, ca în locul cuvintelor „şi de la Maria Fecioara”, să se rostească: „şi de la Maria Pururea Fecioara”. Însă acei Fericiţi Părinţi, păzind porunca primelor patru Sinoade, nu i-au îngăduit să adauge această expresie în Sfântul Simbol deşi nu era nimic rău în ea, ci, dimpotrivă, ea mărea slava şi lauda Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. De aceea iau poruncit să spună şi să scrie acest lucru în alte laude aduse Ei. Atunci împăratul, neprimind din partea Sinodului ceea ce ceruse şi fiind biruit de dragostea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a alcătuit singur următoarea cântare: „Unule Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria”…

Iar cu privire la faptul că nu vreţi să rostiţi împreună cu toate Sfintele Sinoade şi cu Sfinţii voştri făcători de minuni: „aştept învierea”, ci spuneţi: „aşteptăm”, acest lucru este gândit de voi datorită încălcării nedemne a poruncii Sfinţilor Părinţi, care nu îngăduie nimănui să schimbe nici o învăţătură, oricare ar fi ea, în Sfântul Simbol. Aveţi grijă ca, din aceste încălcări mici ale voastre, să nu cădeţi în altele mai mari. A încălca hotarele şi rânduielile părinteşti nu este folositor, spune Înţelepciunea lui Dumnezeu. Dacă nu minte Cel ce le-a spus Ucenicilor Săi: Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi (Matei 10, 20), atunci este evident că voi în nesăbuinţa voastră omenească vreţi să spuneţi: „aşteptăm” – la plural, iar nu la singular: „aştept”. De aceea trebuie să spuneţi: „Credem într-Unul Dumnezeu”, iar nu „cred” şi „mărturisim un botez”, iar nu „mărturisesc”. Oare nu înţelegeţi cugetarea voastră nebună? Să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, spune preaînţeleptul Pavel, Apostolul lui Hristos (Rom. 12, 3).

Păziţi, aşadar, şi propovăduiţi mărturisirea de credinţă creştină neschimbată, aşa cum le-au lăsat-o ortodocşilor toate Sfintele Sinoade şi cei patru patriarhi şi aşa cum au păzit-o Părinţii şi Sfinţii făcători de minuni, ca să fiţi în toate urmaşii lor şi împreună cu ei părtaşi ai împărăţiei cerurilor şi ai vieţii veşnice a veacului viitor, adică a veacului ce va să fie şi care va începe la a doua venire a înfricoşătorului Judecător. Şi să nu spuneţi: „şi viaţa viitoare în veci”, ci: „viaţa veacului ce va să fie”, adică Însuşi Mântuitorul Hristos. Căci El este pentru noi şi viaţa şi învierea noastră, aşa cum spune Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni: Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El vă veţi arăta întru slavă (Col. 3, 1-4). Aştept, precum se spune în textul grecesc, această viaţă fără de sfârşit, pe Iisus Hristos. Şi nu sper, ci aştept, adică eu cred cu tărie şi nădăjduiesc fără de îndoială că voi dobândi [viaţa veşnică] şi nu aştept veacurile viitoare, potrivit cu gândirea voastră copilărească. Căci Hristos este pentru noi Viaţa şi Învierea, nu veacul şi nici veacurile.

Despre faptul că nu trebuie şi nici nu este de folos să adăugăm ceva la Sfântul Simbol sau să scoatem din el sau să schimbăm vreo expresie, ascultaţi cu atenţie ce spune Preaînţeleptul Ioan Gură de Aur: „aşa cum pe monedele de aur împărăteşti, dacă cineva vrea să şteargă cea mai mică parte din înfăţişare, strică toată moneda, aşa şi acela care vrea să schimbe în adevărata credinţă ceva cât de mic, strică (toată mărturisirea)”.

La fel ne învaţă şi Fericitul Isidor Pelusiotul, spunând aşa: „Cei ce scot sau îndrăznesc să adauge ceva la cuvintele insuflate de Dumnezeu, suferă de unul din cele două lucruri: ori nu cred că Sfânta Scriptură a fost scrisă de Duhul Sfânt şi de aceea cu dreptate trebuie numiţi necredincioşi; ori se socotesc pe ei înşişi mai înţelepţi decât Sfântul Duh şi în acest caz ce altceva trebuie să spunem despre ei decât numai faptul că sunt nebuni”.

Urmându-i pe aceşti Sfinţi şi eu, rugătorul vostru păcătos, vă rog împreună cu Iisus Hristos, opriţi-vă de la această cugetare nou născocită, căci prin ea stârniţi numai ceartă şi ispite între ortodocşi şi nu aduceţi nici un folos. Iată, eu, ascultându-l pe Împăratul şi Proorocul, care spune: Am vorbit despre mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat (Ps. 118, 46), v-am spus tot adevărul apostolesc, propovăduit de Părinţi. Dacă veţi asculta această scurtă înştiinţare a mea şi veţi înceta să tulburaţi poporul lui Dumnezeu, atunci slavă lui Dumnezeu, Care mi-a dat mie, păcătosului, această putere a cuvântului! Iar dacă nu veţi asculta, atunci feriţi-vă de cele spuse de Domnul: vai celui prin care vine sminteala. Pacea lui Hristos să fie cu voi!

Tâlcuiri şi sfaturi
Traducere Florentina Cristea
Tipărită la Editura Egumeniţă, Galaţi, 2004

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!