"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

joi, 27 septembrie 2018

ABSENTA LA VOTUL PENTRU REFERENDUM ESTE LASITATE SI PACAT STRIGATOR LA CER!

CUVANTUL PARINTELUI STARET IUSTIN MIRON, de la Manastirea Oasa (23 septembrie 2018) despre importanta cruciala a REFERENDUMULUI din 6-7 octombrie:  
Dumnezeu s-a pronunţat o dată în istorie pe subiectul homosexualitate. La Sodoma şi Gomora era homosexualitate. Şi ce s-a întâmplat? I-a şters de pe suprafaţa pământului. Ce să mai atâta, tot o negociem, o dăm la întors în faţa păcatului, şi a otrăvii, şi a morţii. Avem în faţă viaţa şi moartea, să vă fie limpede treaba asta!”

“Iubiţi credincioşi, este o chestiune de interes naţional. Nu e vorba de a vota politic. Ce vrem, de fapt, ce se vrea – s-au făcut demersuri multe până să se ajungă la referendumul ăsta, şi a fost drumul greu şi lung, şi şi-au asumat mulţi dintre noi treaba asta – să se schimbe un articol din Constituţie, referitor la căsătorie, acolo unde se scrie că căsătoria e între doi soţi. Nu se specifică că e bărbat sau femeie, ci doi “soţi”, care pot fi orice: bărbaţi cu bărbaţi, femei cu femei şi aşa mai departe. Şi să se spună foarte clar că e vorba de un soţ şi o soţie, adică căsătoria se face între un bărbat şi o femeie. Şi trebuie să votăm pentru treaba asta – ca să vedeţi în ce hal suntem! Trebuie să votezi, trebuie să te chinui, să te zbaţi la infinit, ca să se recunoască realitatea, ca să se recunoască normalitatea. Şi acuma, ca să fim normali, păi trebuie să investim, tată, şi să ne zbatem ca să ajungem la normalitate. Păi, atunci, unde suntem, de trebuie să traversezi atâta spre normal? Păi clar că suntem anormali.

Cine n-are religie, n-are nici familie și cine n-are familie, n-are nici patrie.

Religia este necesară familiei, nu numai individului, pentru că nu numai omul, ci și familia este creația lui Dumnezeu. Și după cum omul e dator să-și cunoască și să-și adore Creatorul, tot așa și familia.
De când există istorie și preistorie, tot ce a fost mai sfânt, mai serios în familie, începând cu căsătoria, a avut caracter religios – și la păgâni, nu numai la creștini. Cel dintâi altar a fost căminul familiar și numai atâta timp familia e celula societății sănătoase, cât arde pe vatra ei focul sacru al credinței în Dumnezeu, al dragostei religioase, al tradițiilor și al speranțelor sfinte.

miercuri, 26 septembrie 2018

AVVA DOROTEI - PENTRU SUPUNERE (ASCULTARE



Din început, dupa ce a zidit Dumnezeu pe om si l-a împodobit cu tot felul de fapte bune, l-a pus în Rai, precum zice dumnezeiasca Scriptura, dar i-a dat si porunca sa nu manânce din pomul ce era în mijlocul Raiului. Si asa se afla acolo, întru rugaciune si contemplatie, întru toata slava si cinstea, iar simtirile îi erau întregi dupa fire, precum s-a zidit. Pentru ca dupa chipul Sau a facut Dumnezeu pe om, adica nemuritor si singur stapânitor, împodobit cu toate faptele bune.

Fiecare să ne cercetăm pe noi înșine și răutățile noastre.

AVVA DOROTEI
CUVÂNTUL 6 – PENTRU NEOSÂNDIREA APROAPELUI
         Fratilor, de am reciti cuvintele sfintilor batrâni adesea si le-am tine minte totdeauna, n-am fi bagat de seama de dânsele. Pentru ca de am fi cu luare aminte si la faptele cele mai mici si de ne-am feri de dânsele cu paza, netrecându-le deloc cu vederea, n-am cadea în cele mari si grele pacate. Pentru ca, va încredintez ca din aceste greseli mici si din nebagarea de seama cu care ne obisnuim a zice: ce este aceasta sau aceea, se face obisnuinta rea în suflet si începem a defaima si pe cele mari.

De ce mă lasă Dumnezeu să urlu de durere?

Poruncile sunt ca norii, nu poţi ajunge la ele şi chiar dacă printr-o mare minune ai ajuns, deşi eu nu am ajuns niciodată, nu se ştie câte secunde poţi rămâne cu ele. Ni se cer lucruri imposibil de făcut pentru mântuire! Ni se cere să fim buni, dar se spune clar că doar Dumnezeu e bun. Eu nu vreau să cârtesc, mă doare sufletul! Dar dacă văd că pentru mine nu se întrevede nici un plan, mă doare tare. Şi din cauza cârtelii mă îndepărtez neîncetat de Dumnezeu şi cui îi pasă? Zilele mele încep cu cârtire şi se termină cu ceartă. De fapt eu sunt cea care se ceartă, Dumnezeu nu se ceartă. Cel puţin aşa cred. Nu pot, nu cred că pot să fiu aşa cum vrea Dumnezeu! Şi mă doare sufletul că nu trăiesc pe placul Lui, că nu sunt pe placul Lui, dar e prea multă durere, ranchiună, amărăciune, chin, suferinţă, coşmar în sufletul meu, sunt prea rănită. Dumnezeu de ce mă lasă să cârtesc, să mă îndepărtez de El? De ce mă lasă să mă chinuiesc, să urlu de durere? Nu mă mai iubeşte?

Învăţături ale Sfântului Serafim de Sarov

Aminteste-ti mereu, ascultarea le intrece pe toate. Ea intrece postul si rugaciunea! Iar noi nu numai ca nu trebuie sa o refuzam, trebuie sa alergam in intampinarea ei! Noi trebuie sa rabdam orice necaz care ar veni din partea fratilor fara sa ne tulburam si sa cartim.

Sufletul trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Aceasta ar trebui facuta in picioare. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit iar si iar, umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire.

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Referendum pentru România


”Este binecuvântată de Dumnezeu acea familie şi Biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe suflete înţelepte care au strălucirea conştiinţei peste toate întinderile faptelor lor.
Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soarelui peste un hotar de lanuri ce se leagănă sub roduri.
Vai însă acolo unde se munceşte fără lumină!
Dar şi unde se luminează fără muncă!
Unde se ştie fără să se facă.
Şi unde se face fără să se ştie.
Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lucrează Dragostea.”
Traian Dorz

Mitropolitul Germaniei încurajează românii de pretutindeni să participe la Referendum

Dragi părinţi,

fraţi şi surori întru Domnul,

Mă adresez pe această cale tuturor cu îndemnul şi rugămintea fierbinte de a participa la Referendumul din 6-7 octombrie pentru modificarea Constituției. În articolul 48 din Constituția actuală se spune că familia este unirea între soți, ceea ce poate da naștere la confuzii. Însă, prin votul nostru, Legea fundamentală a României va preciza că familia este unirea între un bărbat și o femeie.
  Nicăieri în Sfânta Scriptură nu se vorbește de soți, ci numai de bărbat și de femeie. Cartea Facerii ne spune că Dumnezeu a făcut pe om, bărbat și femeie (1,27). De asemenea toate textele din Sfânta Scriptură care se referă la familie vorbesc de bărbat și de femeie, nu de soți. Cererea de precizare că familia este compusă din bărbat și femeie este pentru creștini o problemă de conștiință izvorâtă din Cuvântul lui Dumnezeu, dar și din ordinea naturală a lucrurilor. De fapt, Sfânta Scriptură întărește ordinea naturală pusă de Dumnezeu în firea lucrurilor.

Îndemn al IPS Laurențiu pentru participarea la Referendumul privind definirea familiei

Patriarhul României îndeamnă la susţinerea familiei tradiţionale, formată din bărbat şi femeie


Familia crestina
Familia trebuie să facă faţă astăzi multiplelor provocări şi crize din societatea contemporană. De aceea Biserica îşi arată grija, responsabilitatea, preţuirea şi mai ales sprijinul pentru această instituţie importantă a societăţii în care trăim.Pentru că, atât în România, cât şi în întreaga Europă, familia creştină se confruntă cu criza economică (sărăcie, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine, emigraţia ş.a.), cu criza morală (libertinajul, avortul, divorţul, abandonarea copiilor, violenţa domestică, delicvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane ş.a.), şi cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios ş.a.).

MÂNĂ LA ADÂNCUL INIMII!

Adevarata nevointa se savarseste in adancul tainic al inimii, precum Mantuitorul i-a spus Sfantului Apostol Petru sa mane la ape adanci:

    „Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.” /Luca 5,4/

Mrejele pot inchipui si gandurile, cuge­tul omului, astfel incat neincetata sa nevointa este aceea de a-si uni mintea cu inima prin rugaciune. Numai mintea smerita, „lasata in jos”, cunoaste ri­dicarea intru pogorare, adica „pescuirea minunata” — mantuirea.

PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII (PESCUIREA MINUNATĂ)

Iubiţilor, iată astăzi înaintea ochilor noştri se deschide Evanghelia de la Luca, la capitolul 5, versetele 1-11. Iată ce ne zice sfântul evanghelist:

«În vremea aceea, pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă Lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.

Şi, urcându-se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: «Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi».

ÎPS Bartolomeu Anania - Predică la Duminica a 18-a după Rusalii - Pescuirea minunată


 "Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde, Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El." (Luca 5, 1-11)

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată).

Luca 5, 1-11: "În vremea aceea, Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, ca să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacob, şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El."

Predică la Duminica a 18 - a după Rusalii - smerenia

Și făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejile” (Luca V, 6).

În Sfânta Evanghelie de astăzi ni se vorbeşte despre pescuirea minunată, minunea săvârşită de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu  Simon Petru şi cu alţi pescari care toată noaptea s-au trudit şi nimic nu au prins. „Şi  răspunzând Simon, a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins” (Luca V, 5). La Îndemnul Mântuitorului, Simon a aruncat mrejile mai adânc, în lacul Ghenizaretului, şi „au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejile” (Luca V, 6).

Această amintire despre pescuirea minunată ne demonstrează succint, cum fapta Mântuitorului a determinat o cotitură în viaţa unor pescari, făcându-i să-şi părăsească meseria lor şi să se înroleze ca slujitori ai lui Dumnezeu, ai oamenilor şi ca Apostoli şi propovăduitori ai Legii evanghelice.

Pescuirea minunată - Petru în căutarea unui sens

Duminica a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată) Luca 5, 1-11

„În vremea aceea Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.“

duminică, 2 septembrie 2018

Canon de rugăciune către Maica Domnului, duminică seara

Cântarea 1.
Irmos:
Lui Dumnezeu, Celui Ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu Slavă S-a proslăvit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi pe Dătătorul milostivirii şi Noianul Cel Nemărginit al iubirii de oameni, Fecioară Iubitoare de bine, usucă noianurile cele neînotate ale fărădelegilor mele.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mintea noastră nu poate, Prealăudată, cu graiuri a te binecuvânta şi cu laude a te cinsti. Pentru aceasta, în loc de graiuri aducând ţie credinţă, cere iertare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având milostivirea ca un firesc şi întâi şi chiar semn şi firească deosebire, Unule Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Vino, suflete ticăloase, mai înainte de sfârşit, cu fierbinţeală să ne închinăm şi cu dinadinsul să cădem la Născătoarea de Dumnezeu, ca prin mijlocirile Acesteia să dobândim milă în ceasul judecăţii.

Chemarea la nunta Fiului de Imparat

“Ai văzut câtă deosebire este între fiu şi slugi şi în pilda de mai înainte şi în pilda aceasta? Ai văzut cât de mult se aseamănă aceste două pilde, dar şi cât de mult se deosebesc? Şi pilda aceasta ca şi cealaltă arată îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, marea Lui purtare de grijă şi nerecunoştinţa iudeilor. Dar are ceva mai mult decât cealaltă. Vesteşte mai dinainte şi căderea iudeilor şi chemarea neamurilor; în afară de aceasta mai arată câtă nevoie este de o viaţă virtuoasă şi cât de mare e pedeapsa celor ce n-au grijă de purtarea lor.

Si este bine că pilda aceasta vine după cealaltă. Pentru că în pilda de mai înainte Hristos a spus: „Şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 22, 1-4), în pilda aceasta arată şi cărui neam se va da via; şi nu numai aceasta, ci arată iarăşi şi negrăita purtare de grijă de iudei. In cealaltă pildă se părea că numai înainte de răstignire îi cheamă pe iudei; în pilda aceasta Se sileşte să-i cheme chiar după ce iudeii L-au ucis pe Domnul. Când trebuia să le dea pedeapsa aceea prea cumplită, atunci îi cheamă la nuntă şi-i cinsteşte cu cea mai înaltă cinste. In pilda cealaltă n-a chemat întâi neamurile, ci pe iudei, în pilda aceasta la fel.

Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii - Pilda nunţii fiului de împărat - Pr. Ion Cârciuleanu

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

Dobândirea Împărăţiei Cerurilor este scopul înalt şi ultim al vieţii noastre pământeşti şi despre acest lucru ne vorbeşte Sfânta Scriptură, în nenumărate locuri.

Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a pogorât din cer pe pământ ca să ne învrednicească de această mare fericire şi să deschidă calea către bucuria dragostei lui Dumnezeu.

Pentru aceasta şi-a dat trupul şi sângele jertfă pentru noi şi s-a înălţat de pe pământ la cer, ca să ne gătească nouă loc la această sfântă bucurie. Pentru aceasta ni s-a dat Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie, către aceasta se îndreaptă rugăciunile, milosteniile noastre, ca să putem ajunge şi noi la ospăţul ceresc.

O simplă invitaţie la cină

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)
 
Duminicile din Postul Naşterii Domnului propun pericope evanghelice ce au în vedere preocupările dintotdeauna ale omului obişnuit, obişnuit în sensul căutărilor, intereselor şi micilor lui obsesii mundane: bogatul care îşi măreşte hambarele, bogatul care ar vrea să-L urmeze pe Hristos, vindecarea orbului din Ierihon sau a femeii gârbove iar, cea de astăzi, a celor poftiţi la cină. Ca urmare, boli sufleteşti (alipirea de bogăţii) şi trupeşti (incurabile, dar vindecate minunat) ce au nevoie de vindecare profundă, dumnezeiască.

Astăzi suntem invitați la fericire veșnică

 ✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Pilda aceasta, în care Dumnezeu aseamănă Împărăţia Sa cu un ospăţ mare, cu o nuntă la care suntem chemaţi cu toţii, trebuie să nască în noi întrebarea referitoare la criteriile după care suntem sau nu primiţi la nunta fiului de împărat, adică la fericirea veşnică alături de Cel care mai întâi a murit, pentru ca fraţii Săi, de acelaşi chip cu El, să poată deveni invitaţii Săi.

Invitați la un festin ceresc

         Din începutul existenței noastre pe acest pământ, prin chipul Său așezat în noi, Dumnezeu şi-a creat potenţiali parteneri de dialog, care devin prieteni și casnici ai Lui pentru veșnicie. Scopul pentru care a creat aceşti parteneri sau invitaţi este acela prin care ei trebuie să se raporteze permanent la un criteriu absolut şi obiectiv, adică la Dumnezeu, Împăratul şi organizatorul nunţii. Astfel, cei care nu se raportează constant în viaţa lor la forul suprem obiectiv care este Dumnezeu, se poziţionează, direct sau prin indiferenţă, în tabăra opusă prezenţei Lui în lume.

HAINA DE NUNTĂ CEREASCĂ – LUMINA SUFLETULUI CURAT

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit în Duminica a XIV-a după Rusalii la Cluj-Napoca, 06 septembrie 2015, în cadrul Liturghiei solemne oficiate pe o scenă amenajată lângă Catedrala Mitropolitană, cu prilejul Evenimentului Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din Europa:

Duminica a 14-a după Rusalii
(Pilda nunţii fiului de împărat) Matei 22, 2-14

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă!